“De sâmbătă dimineaţă, simt urcând în mine o enormă furie. Nu doar din cauza taxei asupra conturilor bancare (nu am bani de pierdut). Ci mai ales din cauză că am impresia, încă o dată, că am fost luat drept imbecil. Sunt, asemeni oricărui cetăţean al acestei ţări, victimă a unei înşelătorii.
Pe de o parte, trebuie să plătesc oalele sparte de conducătorii ciproţi, şi pe de alta trebuie să suport şi “jocul politic” al partenerilor noştri europeni. Însă, aşa cum spunea poetul Eschil, “nu există nimic mai teribil decât furia unui popor care fierbe”. Doar că, în cazul nostru, poporul a depăşit stadiul fierberii. Însăşi răbdarea celui mai amabil popor are o limită. Iar atunci când aceasta este depăşită, furia dă pe dinafară şi poate mătura totul în calea ei.
În acest caz precis este exact ceea ce se va întâmpla.”
Întregul articol, aici.