Am explicat în detaliu, anterior, de ce cred că sistemul-lume capitalist se află într-o criză structurală, şi de ce aceasta determină o luptă politică globală cu două rezultate posibile: fie un sistem non-capitalist care va păstra cele mai rele caracteristici ale capitalismului (ierarhie, exploatare şi polarizare), fie începuturile unui sistem bazat pe o relativă democratizare şi egalitate, un tip de sistem care nu a existat niciodată.
Trei necunoscute pot marca însă acest proces de tranziţie sistemică. E vorba de trei fenomene ale căror origini sînt legate de istoria sistemului-lume modern, şi care ar putea “exploda” cumva în următorii douăzeci – pînă la patruzeci de ani, de o manieră foarte distructivă şi cu consecinţe foarte problematice pentru lupta politică la scară globală.
Aceste trei necunoscute sînt schimbarea climaterică, epidemiile majore şi războiul nuclear. Ceea ce e sigur e pericolul pe care îl reprezintă fiecare pentru întreaga umanitate. Ceea ce nu ştim e momentul declanşării vreunui dezastru. Cunoştinţele noastre despre fiecare sînt cuprinzătoare, însă există atîtea dubii şi diferenţe de opinii între cei care le-au studiat cu seriozitate, încît nu cred că putem afirma cu siguranţă că am şti ce se petrece cu exactitudine. Să le luăm pe fiecare.
Schimbarea climaterică pare a fi o realitate indiscutabilă pentru toată lumea, mai puţin cei care o resping din motive politice sau ideologice. Mai mult, toţi factorii care au cauzat schimbarea climaterică se află într-un proces de accelerare mai degrabă decît de încetinire. Cînd vine vorba de măsurile ce trebuie luate, diferenţele politice dintre statele mai bogate şi cele mai sărace se transformă într-un acord ce pare a sugera că riscurile sînt îndepărtate.
Cu toate acestea, complexitatea ecologică a Pămîntului e atît de mare, iar schimbările atît de cuprinzătoare, încît nu ştim ce fel de modificări vor surveni. Pare a fi clar că nivelul apelor va creşte, că e deja în creştere, iar aceasta ameninţă mari suprafeţe de pămînt cu scufundarea. De asemenea, pare a fi clar că temperaturile medii din diferite părţi ale lumii se vor schimba, că se schimbă deja. Efectul poate fi mutarea zonelor de producţie agricolă şi a surselor de energie în alte zone, pentru a “compensa” cumva pierderile grele ale unor regiuni.
La fel stau lucrurile în ceea ce priveşte epidemiile majore. Enormul “progres” al medicinii în lume, din ultima sută de ani, mulţumită căruia atît de multe boli par a fi controlate, a creat în acelaşi timp situaţia în care vechiul inamic al umanităţii, microbul, a descoperit modalităţi noi de a rezista şi a genera noi tipuri de maladii, foarte greu de combătut cu forţele noastre medicale.
Pe de altă parte, se pare că începem să învăţăm faptul că microbii pot fi uneori cel mai bun prieten al umanităţii. Din nou, cunoştinţele noastre par a fi imense, însă, la capăt de linie se dovedesc a fi jalnic de infime. Cît de repede vom învăţa, în această cursă contra cronometru? Şi cît de mult trebuie să dezvăţăm, pentru a supravieţui?
În fine, mai e şi războiul nuclear. Am susţinut că în deceniile ce urmează vom asista la o proliferare nucleară semnificativă. Nu cred însă în pericolul unui război nuclear interstatal. Ba chiar din contră. Armele nucleare sînt esenţialmente arme defensive şi, ca urmare, reduc, nu cresc, riscul războaielor interstatale.
Cu toate acestea, există cîteva necunoscute. Motivaţiile jucătorilor non-statali nu sînt în mod necesar similare. Fără îndoială, există cîţiva care ar dori să pună mîna pe arme nucleare (dar şi pe arme chimice sau biologice) pentru a le folosi. Pe lîngă aceasta, capacitatea redusă a multor state de a proteja aceste arme împotriva capturii sau cumpărării poate facilita achiziţionarea lor de către jucători non-statali. În cele din urmă, utilizarea efectivă a unor asemenea arme depinde, în mod necesar, de anumiţi indivizi. Posibilitatea unui jucător statal “ticălos”, un fel de Dr. Strangelove, nu poate fi exclusă.
E foarte posibil ca lumea să parcurgă tranziţia globală către un nou sistem-lume (sau sisteme) fără nicio catastrofă de acest gen. Contrariul e şi el posibil. În acest caz, noul sistem-lume va lua măsuri pentru a reduce (sau elimina) probabilitatea acestor riscuri.
Evident, nu putem sta deoparte, nu putem aştepta să vedem ce se întîmplă. Trebuie să luăm în prezentul imediat orice măsuri pot minimiza posibilitatea “exploziei” oricărei necunoscute. Cîtă vreme rămînem însă în interiorul sistemului-lume modern, posibilităţile politice sînt limitate. De aceea le numesc necunoscute. Nu putem şti cu siguranţă ce va avea loc şi efectele asupra tranziţiei.
Vreau să fiu clar. Niciunul din aceste pericole nu ar termina procesul tranziţiei structurale, dar ar afecta semnificativ echilibrul forţelor politice în lupta globală. Pare deja evident că o manieră dominantă în care oamenii vor reacţiona în faţa pericolelor va fi retragerea interioară, de o manieră extrem de protecţionistă şi xenofobă, care va întări astfel poziţia celor care urmăresc stabilirea unui sistem represiv (chiar dacă non-capitalist). Putem observa această tendinţă aproape peste tot. Iar asta înseamnă că cei care îşi doresc un sistem relativ democratic şi relativ egalitar trebuie observe cu mai multă claritate ceea ce se întîmplă şi să muncească mai mult la elaborarea strategiilor politice împotriva acestei tendinţe.
Traducere de Ovidiu Ţichindeleanu
Copyright Immanuel Wallerstein, distribuit de Agence Global. Pentru drepturi şi permisiuni, incluzînd traduceri şi publicarea pe site-uri non-comerciale, şi contact: rights[at]agenceglobal.com, 1.336.686.9002 or 1.336.286.6606. Se acordă permisiunea de a înregistra şi transmite eseul altor persoane, în formă digitală sau prin e-mail, cu condiţia ca textul să rămînă intact iar nota de copyright să fie afişată. Pentru a contacta autorul, scrieţi la: immanuel.wallerstein[at]yale.edu.