Ciprian Şiulea pe VoxPublica
Dacă vreţi să aflaţi ce se întîmplă de fapt în Gaza (sau Siria, sau Iran), nu faceţi greşeala să citiţi ziare româneşti. Se ştie că resursele umane şi de orice altă natură din presă au fost lovite greu de criză, dar nu toate compartimentele au fost afectate la fel. Producătorii de ştiri interne au măcar minimul avantaj de a locui în ţara despre care scriu. Externele, în schimb, care nici înainte nu erau prea grozave, au ajuns cu adevărat jalnice.
Tot ce se poate citi în presa românească despre conflictul din Palestina sînt relatări simple, descriptive ale evenimentelor. În cel mai bun caz, ele tind spre un minim echilibru, măcar în redarea corectă a bilanţului victimelor, cum face de exemplu ştirea aceasta de pe Mediafax, dar de regulă imensa majoritate a presei româneşti reproduce automat, probabil că uneori chiar inconştient, imaginea dominantă, impusă de cei care deţin puterea: Israelul nu face decît să se apere împotriva unor terorişti (termen folosit automat, fără ezitare).
Cum spuneam, probabil că de regulă acest fapt nu reflectă o opţiune politică activă, ci doar internalizarea automată a clişeului cel mai puternic sau, la un nivel mai concret, dezinteresul total. Nu am găsit în presa românească mainstream nici o încercare convingătoare de analizare şi interpretare a situaţiei. Acelaşi Mediafax, preluat de Gîndul şi Adevărul, publica azi în deschiderea site-ului un articol despre teroarea unei românce din Israel. Teroarea celor din Palestina, fie ei palestienieni sau români, pare să conteze mai puţin.
Aşa că semnalez cîteva articole în engleză pentru cei care vor să-şi facă o imagine mai echilibrată: aici, despre dublu standard, ipocrizie şi imagine în media, aici, despre mecanismul de provocare şi agresiune al Israelului în Palestina, aici, despre implicarea SUA (cu un citat din Haaretz în care ministrul de interne israelian declara că obiectivul operaţiunii e să arunce Gaza înapoi în Evul Mediu).
Românii nu sînt suficient de competitivi la îmbogăţirea altora
Nu fără legătură cu cele de mai sus, prin presa de la noi a mai trecut prea lejer o ştire: directoarea Petrom, Mariana Gheorghe, a declarat că românii nu ştiu ce înseamnă competitivitatea. Dar dacă românii nu ştiu ce este competitivitatea, atunci cu siguranţă austriecii ştiu ce e exploatarea sau spolierea, pentru că anul trecut au făcut un profit de aproape un miliard de euro şi anul acesta se pregătesc pentru unul similar. Înţelegem rolul Marianei Gheorghe de vătaf care se răsteşte la iobagi ca să îşi încînte stăpînii, dar cînd profiturile stăpînilor depăşesc orice imaginaţie parcă ar trebui să intervină o pauză, măcar.
Oricum declaraţia respectivă a directoarei Petrom începuse foarte prost, cu ideea că “Pentru mine competitivitatea este aspectul esențial pe care trebuie să se concentreze o ţară. […] Ai nevoie de leadership, care să inspire lumea la rezultate şi performanţe mai bune. Fiecare dintre cei 20 milioane de locuitori trebuie să facă ceva să schimbe lucrurile.” Cît de penibil şi de spălat pe creier trebuie să fii ca să reduci o întreagă societate la profitabilitatea afacerilor.