Òðè áîãàòûðÿ íà äàëüíèõ áåðåãàõ
3 telegrame-întrebări pentru dumneavoastră.
1. La stat sînt salariile mari. O analiză bună a lui Dan Popa. Îmi permit eu nişte concluzii. Cel mai important fragment:
- Alta idee de retinut: In societatile cu capital public castigurile salariale medii orare brute au depasit media pe economie cu 10,2%, iar cele nete cu 9,7%. In societatile cu capital privat castigurile salariale medii orare s-au situat cu circa 4,0% sub media pe economie. (sursa)
Gaura privat-stat e însă privită artificial. De fapt, gaura mare e între ultraprivilegiaţi şi lăsaţi în voia sorţilor. Evident, cei mai lăsaţi în bătaia vîntului sînt cei din mediul privat care au fost – cu ajutorul statului şi puterilor politice de diverse feluri (partide, parlamentari etc) – lăsate în bătaia vîntului. Urmează bugetarii uşor de călcat în picioare: educaţie, sănătate, mai ales.
Ce trebuie rezolvat urgent? Statul companiilor autonome. Ei consideră că nu sînt “la stat”. Dar se plătesc pierderile – atunci cînd sînt – din buget. Dacă-s pe profit, se pare că e altceva. Discriminările pe banul public sînt incredibile. Trec peste diferenţele dintre cei din “servicii speciale” şi alţi amărăşteni. Problema e că sînt bugetari care trăiesc la limita sărăciei şi bugetari de lux care ajung la cîteva zeci de mii. Iar discrepanţa asta se întîmplă tocmai pe banul public!
În domeniul privat democraţia sărăciei funcţionează mult mai bine. Cu cîteva excepţii, domenii în care investiţiile sînt mari au păstrat o armată de lucru (un “bazin de mînă de lucru”, cum îi place preşedintelui să spună) la nivel de salarizare incredibil de mic.
Soluţia este să le dăm la cap celor privilegiaţi din sistemul public? O aducere cu picioarele pe pămînt n-ar strica. Dar lecţia nu e să-i sărăcim şi pe ei, ci să vedem în ce hal au fost călcate în picioare categoriile cu salarii oricum mici. Se va băga cineva în reglementarea privilegiilor la stat? Sau în privat în zona bancară de exemplu: unde salariile au rămas mari şi pentru că taxarea prostiei bancherilor s-a răsfrînt tot asupra bunilor platnici.
Tăriceanu şi monarhia
De fapt, şi Tăriceanu, şi Antonescu îi tot dau cu monarhia. Un soi de poveste de adormit copiii pentru simplul fapt că nu mai avem nici un soi de viziune politică în zona liberală.
Îl apreciez pe Tăriceanu că i-a mai zis cîte una lui Antonescu, deşi acesta nu pare deloc potolit. Dar nu apreciez că în prostiile mari, toată lumea pare să fie de acord. Mi-e şi frică să nu-i adreseze careva întrebarea şi lui Ponta.
Eu aş opta pentru monarhie, pentru că eu cred că monarhia ne-ar aduce mari avantaje, în plan intern şi în plan extern, enorm de multe avantaje. În primul rând pentru că în plan intern am avea în monarh o persoană, o instituţie care nu are legături partinice cu cei de pe scena politică, deci este detaşat. (sursa: RealitateaTV)
Jurnaliştii-politicieni
Au tot venit în politică. Cu Traian Băsescu tot soiul de editorialişti au prins cîte un post politic, de la Traian Ungureanu, Baconschi sau Voinescu, pînă la oameni ceva mai mărunţi ca Pătrăşconiu. La fel s-a tot făcut cu venirea fiecărei puteri. Poţi avea ciutaci şi alte vietăţi mediatice în aparat sau în privat, după cum şi cine ia puterea.
Acum se pregăteşte o nouă generaţii de soldaţi mediatici pentru pătrunderea în parlament şi în sfera puterii, de la Nistor pînă la Barbu. Eu nu cer curăţenie sufletească şi alte din astea nici jurnaliştilor, nici politicienilor.
O propunere pentru CNA însă ar fi corectă: măcar să vedem sociologi, profesori etc. care sînt angajaţi şi plătiţi în diverse campanii electorale (consultanţă etc.) să fie totuşi anunţaţi ca în această calitate la televizor. M-am săturat să văd analişti clar angajaţi de o parte sau alta prezentaţi ca neutri – i-am văzut ani de zile pe Neamţu şi compania la TVR prezentaţi ca “analişti”. CU alte cuvinte, lăsaţi-le neutrilor o şansă.
În plus, dacă tot vă plac Statele Unite, acolo apar gînditori, analişti etc care spun clar de ce parte sînt. Asta nu-i face mai proşti, îi face şi mai previzibili, dar asta e viaţa.
Evident, mai e o categorie care lucrează în avans neutru pînă primesc o răsplată de la partid. Cu ăştia n-avem ce să facem. Depinde şi de om, Daniel Barbu mie îmi place mai mereu; Sorin Roşca Stănescu nu-mi va sugera niciodată altceva decît gaşcă, grup gri de interese. Dar de undeva trebuie început cu atîta neutralitate şi “societate civilă” angajată la partid. Televiziunile ar putea regla împreună cu CNA o formulă de indicare a oamenilor clar angajaţi (pe bani) în bătălia politică. Poţi fi de stînga, dreapta, pro sau contra cuiva şi să rămîi neutru. Nu şi cînd eşti plătit de acel cineva.
P.S. Aştept cu nerăbdare emisiunea de diseară de la Realitatea TV cu Rareş Bogdan şi propunerea PNL de a candida. Revin mîine cu concluziile.