La data de 13 martie 2012, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu au depus la Camera Deputaţilor proiectul de lege privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină (în continuare: proiectul de înfiinţare a cabinetelor de consiliere). În opinia publică, propunerea legislativă a părut consecinţa presiunii organizaţiilor neguvernamentale ce militează de câţiva ani împotriva întreruperii sarcinii. Căderea guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu a blocat pe moment procedurile menite să asigure rapida adoptare parlamentară a proiectului. Vom arăta că, în ciuda opiniei destul de răspândite, normele anti-avort reprezintă o opţiune relevantă în cadrul Partidului Democrat Liberal (PDL), implicând personalităţi cu influenţă în reţeaua instituţională a puterilor publice, a căror identitate politică mizează pe construirea unei dimensiuni religioase a statului. Având în vedere dimensiunea politică şi socială a propunerii legislative, am documentat actorii şi instituţiile din spatele acesteia mai amplu decât se întâmplă în economia unui studiu analitic.
În ce priveşte proiectul, el reprezintă o mixtură incompatibilă cu cerinţele unui text normativ. Prevederile, unele contradictorii, combină explicaţia cu reglementarea, radicalismul etic cu scopuri vizibil mercantile, vânarea obstinată a argumentelor de legitimare cu falsificarea referinţelor interne şi internaţionale. Supunerea solicitantelor de avort la procedura vizionării unor imagini traumatice şi la asumarea statutului de ucigaşe dacă întrerup sarcina reprezintă un tratament degradant, le încalcă dreptul la viaţă privată şi libertatea de conştiinţă. Proiectul vizează nu doar „controlul” trupului femeii ca fenomen de putere, ci şi exploatarea trupului femeii pentru profit. Vom inventaria argumentele pro şi contra proiectului de înfiinţare a cabinetelor de consiliere, pentru a avea în final o perspectivă asupra consecinţelor pentru viaţa femeilor şi a partenerilor lor.