In toamna anului trecut televiziunile si ziarele din Romania erau alertate de evadarea a 24 de migranti din centrul de detentie din comuna Horia, judetul Arad:
http://aradinfo.ro/stiri-arad/douazeci-si-unu-dintre-migrantii-care-au-fugit-din-centrul-de-refugiati-de-la-horia-au-fost-gasiti/id-684 . Lumea a rasuflat usurata dupa mai bine de 24 de ore cand toti transfugii au fost capturati si repusi in detentie, insa motivele pentru care acestia au evadat au ramas suspendate. Odata ce politistii romani au preluat controlul, eliminand practic alerta generala la nivel de judet, migrantii au disparut de pe agenda mediilor si de atunci nu am mai putu afla nimic despre soarta lor.
In data de 8 martie 2012 la biroul organizatiei Migreurope din Paris a parvenit un apel din partea detinutilor din centrul Horia, care descrie tratamentele la care sunt supusi si conditiile detentiei –
Detinutii sunt supusi unor grave incalcari de drepturi : tratament violent din partea politistilor (batai, administrari de gaz lacrimogen), inchideri in izolator, inchiderea celulelor timp de aproape 22 de ore pe zi, privarea accesului la doctor sau la orice ingrijiri medicale. Iata marturiile lor :
“Trebuie sa ne ajutait, suntem peste 50 de detinuti in centrul de detentie din Arad in Romania. Suntem solicitanti de azil si am fost inchisi aici.
Unii suntem aici de 1 luna, iar altii de 7, 8 sau 9 luni. Suntem barbati, insa avem si o femeie insarcinata printre noi.
Suntem tratati mai rau ca animalele. Politistii din centru ne lovesc, ne bat. Se intampla des. De exemplu, martia aceasta, 6 martie 2012, politistii au vrut sa gazeze o persoana de aici si nici nu stim din ce motiv. L-au dus jos in celula de izolare pentru a-l lovi. L-am auzit tipand din celulele noastre.
Stam inchisi 24 de ore din 24. Avem dreptul de a iesi pe hol doar 1-2 ore pe zi. Nu ni se permit plimbarile afara, nu avem acces la televizor, nu putem primi bani de la familiile noastre prin Western Union. Primim mereu acelasi fel de mancare. Nu avem acces la nici un medic. Daca ne imbolnavim, nu putem face nimic. In acest moment mai multi dintre noi avem mancarimi de piele pe care le suportam cu greu, insa nu primim nici un fel de ingrijire.
In urma cu ceva timp am vrut sa facem greva foamei pentru a spune ca nu mai suportam. Ne-am cerut drpeturile. In acea zi au chemat pentru intariri jandarmi cu cagule pe fata. Eram inchisi in celule si ne-au gazat prin fereastra mica a usii. Dupa aceea au deschis usa si ne-au batut pe toti. I-au rupt mana si nasul unui detinut.
Din aceste cauze avem probleme nervoase, pur si simplu nu mai suportam.. Trebuie sa traiesti acest calvar pentru a-l intelege. Anumite persoane sunt intr-atat de epuizate incat doresc sa se sinucida. Unul din detinuti se simtea foarte rau si spunea ca vrea sa-si taie venele. Politistii din centru i-au adus un cutit spunandu-i : “poate te ajuta asta”.Nu avem nici o activitate aici, fapt ce ne afecteaza si sistemul nervos.
In Romania perioada de detentie este de 18 luni. Este imposibil sa ramanem 18 luni in aceasta situatie. Este incredibil ce traim aici. Nu puteam crede ca suntem in Europa. 18 luni intr-o cusca ! De putin timp ni s-a luat si caldura, dormim imbracati in geci. Nici dusul nu mai functioneaza si dormim aproape pe baza din lemn al patului, saltelele fiind in stare foarte proasta.
Sursa marturiilor : http://www.migreurop.org/article2088.html?lang=fr
