TEMA: Protestele din ianuarie 2012
Mai întîi aş zice că 19 ianuarie a fost un succes. Oameni din protestul USL s-au alăturat neostentativ Pieţei Universităţii. A fost scenariul ideal, s-a ocupat bulevardul Bălcescu ore în şir. Deci partidele au învăţat ceva din Piaţă.
Lupta pentru diverse mesaje dominante continuă. Au fost mesaje de huligan, mesaje de ONG, poeme. Din toate am desprins, chiar dacă nu au întotdeauna un limbaj clar politic, o constantă: stop austeritate, stop Băsescu, stop privatizarea drepturilor, stop STATUL SRL. Restul sînt ori detalii de culoare, ori adăugirile unor grupuri sau indivizi prin mulţime.
Deci, fraţilor, ăsta e mesajul principal care trebuie injectat în tîmpla oricui mai ajunge la putere de acum încolo. Şi asta ar fi succesul pieţei, pentru că nu cred că vreo formaţiune politică se poate ridica de acolo, nici vreun lider incontestabil. Nici nu-i asta şmecheria. Indignados sau Occupy n-au dat lideri, doar au schimbat radical abordarea inclusiv în revistele de business: gaura bogaţi săraci, corporatismul şi altele asemenea nu mai sînt simple detalii ale unui capitalism victorios. Sînt obsesii acum şi ele trebuie să ajungă în guvernare.
Afară cu naziştii din ţară
Un dobitoc de la prefectura Mureş a scris pe facebook mesajul nazist “arbeit macht frei” dedicat protestatarilor. O altă cretină, soţia unui deputat, spunea de Crăciun “Viaţa e o petrecere şi mulţi fraieri mor de foame”. Să mai amintesc de Urban şi solidarizările lui cu Breivik, poziţie faţă de care PDL n-a zis nici pîs?
UN analist de la AlJezeera punea clar protestele anti-Băsescu la egalitate cu protestele anti-FMi. Eu cred că e mai mult de atît. Sînt proteste împotriva unor măsurie de austeritate servite de Băsescu într-o formă extremistă, ultraelitistă, pe care oamenii lui o interpretează într-o cheie din ce în ce mai extremistă. Băsescu a fost un arendaş al FMI, dar cu pretenţii filozofice, a produs un discurs extremist anit-sărăcie, anti-fraierii care nu se descurcă. Tocmai asta a scos oamenii în stradă pînă la urmă.
Intoxicări, tîmpenii. În piaţă s-a strigat de cîteva ori şi “afară ungurii din ţară”, o tîmpenie fără margini. Aşa cum cretine sînt şi apariţiile ălora de spun ” e marfă Arafat, păcat că nu-i român”. După ura elitistă (pe care am depistat-o şi în Piaţă, şi afară) pentru clasele “inferioare” sociale, mai apar şi stupizenii după care se omoară noua dreapta. Eu ştiu că vine fiecare cu ce mesaj vrea. Dar anumite idioţenii trebuie eliminate din start. Lipsa de educaţie civică loveşte cutremurător – sînt în piaţă zeci de maghiari-români. Scuze tuturor.
O altă tîmpenie, cursa intoxicărilor de pe la TV. Urăsc vînătoare de “băsişti” şi alte tîmpenii de astea cu care se îndeletnicesc unele televiziuni sau unii comentatori. Propaganda trebuie taxată, oamenii trebuie confruntaţi onest, nu cu ghioagă. Nu-mi place soluţia lui Liiceanu cu “Apel către lichele” – acea combinaţie de visare şi intoleranţă s-a născut atunci,acum vreo 20 de ani şi trebuia să moară acum. Evident, propaganda puterii prin vocea
Huligani
Tema huliganului a animat jurnalişti să facă mai multe materiale cu ei. Să ne cunoaştem mai bine. Pînă şi eu am reprodus o discuţie aici în urmă cu cîteva zile. Ionuţ Dulămiţă are o abordare calmă şi personală a întîlnirii cu Mircea, autorul unui mesaj semnat de “huligani” care cuprindea destul de multe puncte în care se regăseşte toată piaţa.
În acest moment cred că trebuie să convenim clar şi o dată pentru totdeauna că un protest nu e nici o adunare cu baloane corporate, nici înghesuială în faţă la supermarket (deşi şi de acolo mai ies unii răniţi) şi nici o adunare a îngerilor. E un protest adevărat care mai scapă de sub control. Asta e. Iar huliganul poate părea un erou romantic, de acord, dar şi cu el trebuie vorbit faţă în faţă direct: Piaţa ar trebui să fie şi un salon de operaţii reciproce de eliminare a naivităţilor şi credinţelor inutil-avîntate.
Visătorii
Există şi o adevărată mişcare onirică printre comentatorii şi participanţii la aceste proteste. Fie că e Mixich care visa revoluţii în care nu se întîmplă mai nimic, doar că oamenii devin mai buni, pînă la Tismăneanu care urăşte ce se întîmplă dar evadează în vis.
Alţi visători corporate s-au strîns cu un mesaj comun (printre semnatari Bogdan Naumovici şi Aneta Bogdan), Sfîrşitul lumii lor. Acolo avem un soi de visare midle class în care toată lumea e civilizată şi frumoasă. De exemplu, unul dintre reproşurile lor e că-s prea multe taxe. Ce ocolesc în visul lor e de fapt un semi-coşmar: şi anume că mişcarea asta poate nu are încă un limbaj serios anti-austeritate, poate încă se strigă aiurea jos securiştii şi alte tîmpenii, dar subtextul e altul.
Pentru o mai bună explicaţie poate ar fi bine să ne amintim că Medlife, BGS şi celelalte companii care puteau beneficia de privatizarea urgenţelor, deja achiziţionaseră salvările şi acum stau cu ele în garaj. Erau siguri că totul va merge uns spre nişte bani uşori şi nemeritaţi. Lobby-ul nu e încă de scandal public. Dar Jos Băsescu prinde şi asta. Naumovici ar trebui totuşi să explice cum vede Jos Băsescu lîngă sus Roşia montană (a lucrat pentru RMGC). A, şi atenţie eu nu cer decît dialog adevărat, adică discuţii incomode între noi. Să mai terminăm cu visele şi să vedem exact unde ne ciocnim. Aşa cum şi eu am explicat de ce nu mi-a plăcut Geoană tocmai pentru că-s de stînga şi am votat împotriva lui, şi alţii pot intra în subiecte cu adevărat incomode, nu doar în reverii fără substanţă.
Ideea era că nu visăm tot felul, ci că ne trezim, nu?
Declaraţia Criticatac
Criticatac a rezumat simplu ce ne interesează. E bine de citit şi de ştiut