BIRN ne dezvăluie că, în vreme ce Bruxelles-ul face presiuni asupra Bucureștiului pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale populaţiei sale rome, mii de euro din banii alocaţi în acest scop de UE și guvernul României par să fi fost irosite pe salarii umflate, chirii și cheltuieli de serviciu exorbitante.
Cunoscuţi activiști și directori de ONG-uri romi par să fie împovăraţi cu niște chirii extraordinar de mari pentru proprietăţile lor din România. Nu că i-ar deranja prea tare, din moment ce facturile sunt plătite de Uniunea Europeană, sau de guvernul român.
Luaţi-l, de pildă, pe Ioan Bumbu Gruia, fostul președinte al Agenţiei Naţionale pentru Romi (ANR), o agenţie guvernamentală responsabilă cu reprezentarea romilor din întreaga ţară în cadrul guvernului României. Pentru o perioadă de numai doi ani, între septembrie 2009 și septembrie 2011, chiria sa, plătită de ANR, a costat incredibila sumă de 52.000 euro.
Și asta, în ciuda faptului că apartamente similare din Alba-Iulia, un oraș din centrul Transilvaniei, se închiriază cu aproximativ 500 de euro pe lună. Cei 52.000 de euro n-au fost nici pe departe un mizilic pentru proprietară, care se întâmplă să fie chiar mătușa lui. Din câte se pare, înainte de-a fi închiriat cu banii ARN-ului pentru proiecte destinate romilor, costisitorul birou i-a aparţinut chiar lui, acesta având grijă să-l transmită părinţilor, care l-au vândut apoi unei mătuși.
Sau, luaţi-o pe Ioana Viorica Dumitru, șefa Asociaţiei Femeilor Rome, care locuiește la etajul nouă al unui bloc din București, împreună cu părinţii. Chiria ei, plătită de asociaţia înregistrată la aceeași adresă, costă nu mai puţin de 2.754 euro pe lună.
Și asta, în ciuda faptului că, în general, chiria pentru un apartament dintr-un bloc similar este de numai 300 de euro pe lună. Dumitru neagă că ar trece cheltuielile în contul asociaţiei, sau că ar primi bani de la ei anume pentru asta.
Rugată fiind să explice cum de costurile lunare de închiriere, în valoare de 2.754 euro, figurează în bugetul asociaţiei, la capitolul cheltuieli, doamna Dumitru a spus doar: „Nu știu ce s-a întâmplat. De unde aveţi o asemenea informaţie? Nu știu nimic despre așa ceva.” Apoi a refuzat să ne mai răspundă la întrebări în lipsa actualului șef al ANR-ului, Ilie Dincă.
Dat fiind că doamna Dumitru a refuzat să-și justifice chiria, Dănuţ Dumitru, director de programe din cadrul ANR-ului, fără nicio legătură de rudenie cu doamna Viorica, a fost rugat să comenteze.
Iniţial, acesta a susţinut că el nu e director decât din 2010, iar apartamentul a fost închiriat înaintea mandatului său, promiţându-ne că: „Nu știu care-i motivul închirierii acelui apartament. Imediat ce ajung la birou, o să vă sun cu mai multe explicaţii.”
După o oră, Dumitru a refuzat să mai dea vreo explicaţie, cerându-ne o listă de întrebări scrise. De-atunci, ca și directorul ANR-ului, domnul Dincă, s-a abţinut de la orice comentariu.
Între august 2006 și iunie 2009, la Timișoara, cel mai mare oraș din vestul României, un apartament de numai 60 de metri pătraţi a fost închiriat cu 1000 euro pe lună pentru proiectul Împreună pentru o Societate mai Bună. Un apartament asemănător, dintr-o clădire învecinată, le-a fost oferit celor de la BIRN cu 220 de euro pe lună, proprietarul fiind dispus să mai negocieze.
Un alt apartament din același bloc, de data aceasta, de 140 de metri pătraţi, a fost închiriat între luna septembrie 2009 și luna august 2011 de ONG-ul rom Parudimos cu 1300 euro pe lună, pentru un alt program destinat romilor, numit Împreună pe Piaţa Muncii.
Clădirea este proprietatea familiei Cîrpaci, un clan ţigănesc din Timișoara care se află de mulţi ani de zile în atenţia presei locale și naţionale pentru afacerile sale imobiliare.
Și în acest caz, ANR-ul a refuzat să comenteze cheltuielile locative.
Salarii care îl depășesc pe cel al președintelui ţării
Salariile au ridicat la rândul lor semne de întrebare. Salariul lunar mediu în România este de aproximativ 500 de euro. În 2010, salariul oficial al președintelui României a fost de aproximativ 20.000 de euro (70.374 lei), ceea ce face ca salariile unora dintre persoanele implicate în aceste proiecte să pară cu-atât mai uimitoare – din moment ce unii câștigau chiar și 62 de euro (250 lei) pe oră.
Într-adevăr, potrivit propriilor evidenţe contabile, de-a lungul a peste trei ani de zile, managerul unui proiect destinat înfiinţării unei reţele naţionale de experţi romi a câștigat 62.000 de euro, pentru doar o zi și jumătate de lucru pe săptămână (42 ore pe lună). Cu alte cuvinte, salariul său îl depășea chiar și pe cel al președintelui ţării. Ceea ce nu-i deloc rău pentru o slujbă cu jumătate de normă.
Claudia Vușdea, sora fostului șef al ANR-ului, Gruia, a condus ONG-ul rom Pakiv în timpul mandatului fratelui său la ANR. Ea era angajată ca expert pentru monitorizarea programului co-finanţat de Uniunea Europeană și guvernul României, Împreună pe Piaţa Muncii, slujbă pentru care primea un salariu lunar de aproape 6.000 de euro.
Între decembrie 2008 și martie 2010, doar în cadrul programului destinat accesului pe piaţa muncii, Pakiv a înregistrat cheltuieli salariale de aproape 200.000 de euro, pentru aproximativ doisprezece angajaţi. Gruia a taxat nouă luni de lucru, iar sora sa, 15, fără ca vreunul dintre ei să lucreze mai mult de patru ore pe zi. Ceilalţi angajaţi au avut contracte de colaborare între una și trei luni, niciunul dintre acestea nedepășind patru ore de lucru pe zi.
O fostă angajată, care a acceptat să ne vorbească doar cu condiţia să-i păstrăm anonimatul, pretinde să fi descoperit că a figurat pe statul de plată timp de două luni, în loc de una, cât lucrase de fapt.
Printre alţii, în acest program sunt angajaţi și Plebis Ivan, un expert al ANR-ului, Viorel Bumbu (unchiul lui Gruia) și fosta sa soţie, și două doamne care au deţinut posturi de răspundere în cadrul guvernului. Una dintre ele este Simona Voicescu, fostă șefă de cabinet la Secretariatul General al Guvernului, iar cealaltă, Andreea Gergely, a lucrat la Cancelaria guvernului.
Apăsaţi aici pentru a citi bugetul ANR-ului în engleză și română.
Aceste cheltuieli sunt cu-atât mai surprinzătoare cu cât toate aceste organizaţii sunt obligate să desfășoare licitaţii publice pentru echipamentele de birou și contractele de cazare, și să scoată posturile la concurs. În loc să fie ocupate prin concurs, multe dintre aceste posturi „grase” se pare că au revenit unor membri de familie.
Și, când vine vorba de deturnarea fondurilor menite unora dintre cele mai vulnerabile și marginalizate comunităţi din Europa, acesta nu-i decât vârful aisbergului. În anii următori, sumele primite de la Uniune și de la guvern vor fi mult mai mari.
Potrivit statisticilor guvernului, în România există în jur de 89 de proiecte active destinate romilor. Diverse organisme au estimat că, până în prezent, acestea ar fi costat aproximativ 100 de milioane de euro.
Uniunea Europeană și Bucureștiul co-finanţează șase programe naţionale, pentru care Bruxelles-ul acoperă, încă din 2008, 85% din costuri – adică 22,8 milioane de euro – restul venind de la bugetul naţional.
Cele șase programe tratează probleme precum excluderea socială, absenteismul și abandonul școlar în cadrul comunităţilor de romi.
Deși proiectele par utile, au existat unele plângeri referitoare la calitatea cursurilor și a conferinţelor pe care le oferă.
Propriile rapoarte ale ANR-ului arată că experţii care au lucrat în cadrul acestor programe nu erau bine pregătiţi și nu aveau suficientă experienţă – și asta, în ciuda faptului că primeau între 25 și 65 de euro pe oră (100-250 lei).
Licitaţiile publice au fost câștigate de companii relativ necunoscute, cu foarte puţină experienţă în domeniu. În unele cazuri, preţurile pe care acestea le-au cerut pentru mobilierul de birou, calculatoare, sau servicii, au fost mult mai mari decât preţul pieţei.
În 2009, ANR-ul a fost chiar sancţionat de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) și obligat să plătească o amendă de aproape 17.000 de euro (70.000 lei), pentru că n-a respectat reglementările în vigoare privitoare la licitaţiile publice.
Diplomă de culegător de ciuperci
Aurel Pascu este șeful Fundaţiei Roma Umanitate și membru al partidului Partida Romilor Pro-Europa. Născut în inima Transilvaniei, el este, de asemenea, fiul lui Aurel Roșianu, vice-președinte al Partidei Romilor și lider al mai multor organizaţii rome.
În timpul alegerilor parlamentare din 2008, Aurel Pascu a fost acuzat de fraudă electorală, susţinându-se că ar fi votat de două ori, cu două nume diferite. Ancheta este încă în curs. La mijlocul anilor ’90, Aurel Roșianu ţinea și el prima pagină a ziarelor, procuratura generală a României investigându-l pentru implicarea într-o schemă Ponzi și diverse fraude bancare.
În 2001, Roșianu, pe atunci, șef al filialei locale a Partidei Romilor, a fost arestat pentru deturnare de fonduri, corupţie și fals. De atunci, procuratura pare să se fi dispus neînceperea urmăririi penale, însă nici poliţia locală, nici Roșianu și fiul său nu s-au arătat dispuși să comenteze aceste fapte.
La vremea respectivă, poliţiștii l-au acuzat pe Roșianu că ar fi închiriat un motel din orășelul transilvănean Gilău pentru a justifica cheltuielile făcute în contul guvernului și al ONG-urilor rome. Roșianu a negat acuzaţia, insistând că folosise clădirea ca adăpost pentru romii fără locuinţă.
Sub protecţia anonimatului, diverse surse locale au declarat pentru BIRN că, în timpul Paștelui de anul acesta, Roșianu și fiul său au strâns 100 de romi din Gilău și le-au oferit diplome oficiale de culegători calificaţi de ciuperci.
Potrivit acelorași surse, alături de diplome, oamenii au primit și câte 1.000 de euro. Se pare că Roșianu le-a oferit același tip de diplome și unora dintre membrii familiei sale. În pofida insistenţelor noastre, Roșianu a refuzat orice comentariu.
Programul Împreună pe Piaţa Muncii a încheiat un contract cu o mică firmă numită Tehno Art Solutions în vederea obţinerii unei diplome de coafor.
Surprinzător la acest contract este faptul că, la înfiinţarea sa, în aprilie 2009, Tehno Art Solutions avea ca obiect de activitate olăritul și producţia de porţelanuri. Licenţa pentru desfășurarea de activităţi educaţionale nu a obţinut-o decât în luna noiembrie 2010.
Numeroase conferinţe și cursuri din cadrul proiectului Împreună pe Piaţa Muncii au fost ţinute la Hotelul Mara din Sinaia, însă nu toată lumea a fost mulţumită de calitatea acestora.
Într-unul dintre mesajele postate pe forumul online Rom Link, un bărbat care susţine că ar fi participat la un training despre comunicarea în cadrul comunităţilor de romi desfiinţează pur și simplu calitatea respectivului act educaţional.
„Săptămâna trecută, am fost la Sinaia, la un training, unde am asistat la cea mai dezgustătoare sesiuni de comunicări posibile. O persoană…ne-a fost prezentată ca expertă, deși nimeni nu auzise de ea și nu știa de unde vine și ce caută în acest proiect.
Ne-a fost prezentată ca expertă în resurse umane și, timp de o oră întreagă, ne-a fost dat să ascultăm cele mai vulgare și rușinoase întâmplări din viaţa ei personală. E clar că femeia nu auzise niciodată de comunicare și ne-a luat pe noi, romii, de proști. A venit total nepregătită și până și invitaţii din Spania s-au simţit stânjeniţi de ce-au auzit. Au plecat de-acolo cu cea mai proastă impresie posibilă,” spune acesta.
Alte cheltuieli
În toate cele șase programe pot fi găsite numeroase alte exemple de cheltuieli cel puţin discutabile. În cadrul programului Împreună pentru o Societate mai Bună o avocată care nu are decât cinci ani de experienţă primește un salariu de 2800 de euro în fiecare lună, în ciuda faptului că ANR-ul are propriul departament juridic.
Proiectul are un buget total de 4 milioane de euro, din care nu mai puţin de 1 milion au fost cheltuiţi pe mobilă nouă, echipamente IT, audit financiar și cursuri de specializare. Cel mai mare contract, în valore de 750.000 de euro este cu Fax Media Consulting, o companie cu sediul în Ploiești, un oraș aflat la 50 km de București, al cărei patron este un fost ziarist local.
La toate acestea, trebuie adăugate salariile managerilor și experţilor implicaţi. Șeful de echipă primește 65 de euro pe oră (250 lei) – iarăși, pentru o medie de 1,5 zile de lucru pe săptămână.
Un alt proiect este Împreună pe Piaţa Muncii, în care este partener și Pakiv, un ONG cu sediul la Alba-Iulia, un oraș din inima Transilvaniei. Pakiv este partener și în cadrul programelor destinate educaţiei copiilor și angajării pe piaţa muncii, fiind condus de un fost șef al ANR-ului, Ioan Bumbu Gruia, membru al Partidului Naţional Liberal.
În limba romani, Pakiv înseamnă respect, încredere, credibilitate, transparenţă, solidaritate. Criticii consideră denumirea oarecum ironică.
Șeful ANR-ului, Dincă, a refuzat în repetate rânduri să dezvăluie numele unor personaje cheie – și salariile acestora – angajate în cele șase programe co-finanţate de guvernul român și Uniunea Europeană, în ciuda faptului că am înaintat o cerere detaliată, în conformitate cu legea în vigoare referitoare la accesul la informaţiile de interes public.
Întrebat ce părere are despre rezultatele anchetei noastre, potrivit căreia aceste programe nu sunt controlate corespunzător, unii dintre angajaţii cu funcţii de răspundere având în continuare salarii imense și cheltuieli de serviciu umflate, Dincă n-a răspuns decât: „Informaţiile pe care le-aţi cerut sunt de natură privată, nu o chestiune de interes public.”
O poziţie care i-a indignat pe mulţi, atât din interiorul, cât și din afara comunităţii rome. Romeo Tiberiade este președintele Asociaţiei Meșteșugarilor, Artiștilor și Comercianţilor Romi și consilier pe problemele romilor în cadrul consiliului judeţean Dolj.
„După continua bătaie de joc care a devenit ANR-ul de când Dincă a ajuns director acolo, mă întreb până unde va merge nerușinarea acestui om…Un număr imens de oameni au fost concediaţi din aceste proiecte, în același timp, însă, [ANR-ul] încurajează cooperarea bazată pe relaţiile de rudenie. Unele licitaţii publice au fost câștigate de angajaţii ANR-ului, ceea ce e ilegal din cauza conflictului de interese. Nimeni nu ia nicio măsură,” spune el.
Această lipsă de deschidere n-ar trebui să constituie o surpriză, din moment ce una dintre primele hotărâri luate de Ilie Dincă după ce a ajuns șef la ANR, în 2009, a fost ca „orice discuţie despre angajaţii ANR, sau despre președintele acesteia, atât între angajaţi, cât și cu persoane din afara instituţiei, este interzisă”.
Se pare că lecţiile transparenţei și răspunderii n-au fost învăţate încă, iar pentru liderii romilor, ele nici măcar nu constituie o preocupare.
Nicolae Păun, unul din liderii minorităţii rome din parlamentul României și președinte al Partidei Romilor Pro-Europa, partid politic finanţat tot de la bugetul de stat și partener al ANR-ului, confirmă că aceste programe au costat până în prezent aproximativ 100 de milioane de euro.
Întrebat cum de s-au putut cheltui atâţia bani fără rezultate vizibile, Păun a răspuns: „Noi, ţiganii, ne înmulţim ca iepurii, așa că ne găsești peste tot. Aţi văzut vreun judeţ fără ţigani? Aţi văzut vreo ţară europeană fără ţigani? Suntem niște lăcuste, niște invadatori. Suntem pretutindeni!”
Extraordinarele sale remarce par să sugere că nimeni nu se face vinovat pentru cheltuielile excesive, sau pentru proasta administrare a fondurilor, vina e, mai curând, a comunităţilor de romi, care se înmulţesc atât de repede, încât bugetul nu le poate face faţă.
Controalele fiscale ale UE
Dar acum, presiunea ca Bucureștiul și managerii de proiecte să-și justifice cheltuielile și destinaţia acestora e în creștere.
Pe 5 octombrie 2010, Mihnea Moţoc, ambasadorul României pe lângă Uniunea Europeană a adresat un memoriu Ministerului Afacerilor Externe, Președinţiei, Ministerului de interne, Ministerului muncii și ANR-ului, avertizându-le că reprezentanţii Comisiei Europene sunt pe cale să le trimită spre completare un chestionar legat de modul în care sunt cheltuite fondurile europene și naţionale pentru mai buna integrare a romilor.
Într-un memoriu asemănător, trimis o lună mai târziu, Moţoc accentua faptul că statele membre au la dispoziţie fonduri europene în valoare de 9,5 milioane de euro destinate grupurilor dezavantajate – în special pentru proiecte referitoare la populaţia romă. O parte din acești bani fusese deja repartizată unor proiecte, dar suma rămasă nealocată era substanţială.
Comisia Europeană a numit o comisie specială care să întocmească un raport asupra modului în care au fost cheltuiţi acești bani. Raportul a fost înaintat la termen, în luna aprilie a acestui an, atât Parlamentului European, cât și Consiliului European.
Acesta obligă Comisia Europeană să întocmească evaluări anuale ale progresului făcut de fiecare stat membru în integrarea romilor și a modului în care au fost cheltuiţi banii alocaţi.
Vidul de răspundere
Pentru a înţelege de ce bugetele proiectelor destinate romilor nu sunt supuse unor evaluări suficient de stricte pentru a garanta buna gestionare a fondurilor, trebuie să ne întoarcem cu peste un deceniu în urmă, la programul iniţial de asistenţă al Uniunii Europene, Phare. În 2001, unii angajaţi – atât români cât și străini – câștigau chiar și 12.000 de euro pe lună.
Criticii spun că asta a creat o cultură a proastei administrări și cheltuielilor nemăsurate, fără niciun respect pentru reguli, proceduri, control bugetar, sau răspundere.
Dan Oprescu Zenda este acum consilier superior la ANR. În 2001, era consultant principal în cadrul unui proiect Phare din care susţine că ar fi demisionat tocmai datorită deturnării de fonduri.
Zenda susţine că un expert UE cu experienţă – lider de echipă – era plătit cu 12.100 de euro pe lună, plus 1.000 de euro alocaţie de cazare. Majoritatea experţilor angajaţi pe termen scurt primeau în jur de 550 de euro pe zi și încă 165 de euro pentru cazare. Experţii români – majoritatea romi – erau plătiţi cu aproximativ 1.500 de euro pe lună.
„Modul în care erau cheltuite aceste fonduri nu era foarte diferit de cel în care sunt folosite astăzi. În unele proiecte, managerul era plătit cu 5.000 de euro pe lună. Chiar și funcţionarii mărunţi primeau între 1.000 și 2.000 de euro. Evident că astfel de sume sunt de natură să-i demoralizeze pe acei funcţionari publici care n-au fost destul de „norocoși” să fie cooptaţi în astfel de proiecte europene,” spune Zenda.
Faptul că unii dintre acești „norocoși” au fost aleși în baza unor cu totul alte criterii decât priceperea și experienţa lor profesională a fost recunoscut chiar și de ANR în raportul său pe 2010, referitor la implementarea celor șase programe strategice comune. Programele se adresează unui segment ţintă de 37.000 de români, dintre care, peste 70% sunt de etnie romă.
„Cinci dintre programe au fost semnate în 2008, iar un al șaselea, în 2009, însă implementarea lor a durat foarte mult. Cea mai mare parte a cheltuielilor s-a făcut cu plata salariilor managerilor și echipelor de implementare. După cum s-a dovedit, acestea din urmă nu aveau cunoștinţele necesare pentru a implementa proiecte de o asemenea anvergură la scară naţională, de o covârșitoare importanţă la nivel european,” conchide raportul ANR.
Comisia Europeană a declarat că își propune să eradicheze orice urme ale exluderii populaţiei rome din Europa până în 2020. Optimismul evident al acestui ambiţios obiectiv nu este împărtășit, însă, și de majoritatea celor mai cunoscuţi experţi și observatori ai organizaţiilor rome, printre care și cei ai European Roma Grassroots Organisations Network (ERGO), care văd cu ochi extrem de critici modul în care Comisia înţelege să evalueze aceste proiecte.
În 2010, ERGO a publicat un document ce susţinea că reprezentanţii Comisiei tind să acorde o mai mare importanţă studiilor de caz ce prezentau rezultate pozitive.
„Susţinem că o astfel de abordare este greșită și că, fără o îmbunătăţire substanţială a practicilor de evaluare și finanţare a proiectelor care se adresează populaţiei rome din Europa, vom asista la o multitudine de efecte nocive pe termen lung.
E în interesul tuturor părţilor direct implicate să prezinte orice proiect referitor la romi, fie că a avut, sau nu succes, ca fiind un studiu pozitiv. ONG-urile depind de finanţarea europeană pentru proiectele lor. Pentru a putea funcţiona și a angaja oameni, ele trebuie să-și primească în continuare banii. Prin urmare, sunt direct interesate să-și supraestimeze nevoile de finanţare și să-și înfrumuseţeze rezultatele, pentru că proiectele de succes sunt singurele promovate/recompensate de Comisie,” stipulează raportul.
Presiunea de a crea strategii
Oprescu Zenda, oficialul ANR care și-a dat demisia constatând deturnările de fonduri, spune că de-a lungul ultimilor 20 de ani s-au exercitat numeroase presiuni asupra statelor central și est europene pentru a crea și implementa politici publice referitoare la romi într-o foarte scurtă perioadă de timp.
„Majoritatea guvernelor, donatorii internaţionali, chiar și Comisia Europeană au făcut presiuni asupra persoanelor responsabile de crearea strategiilor pentru romi, pentru ca aceștia să acţioneze neîntârziat, înţelegerea tacită fiind că, în cele din urmă, aceste „strategii” vor fi modificate pentru a corespunde realităţilor din teren,” spune Zenda.
Ca urmare a expulzării romilor din Franţa, din vara lui 2010, Uniunea Europeană a fost obligată să cerceteze mai cu atenţie modul în care statele membre tratează problema integrării romilor. În plus, oficialii europeni s-au angajat să inspecteze cu scrupulozitate modul în care sunt cheltuiţi banii europeni.
Guvernele naţionale sunt responsabile de auditul financiar, ca atare, Laszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale și incluziune, a refuzat să comenteze direct pe marginea concluziilor acestei anchete, dar un purtător de cuvânt de la cabinetul său ne-a îndrumat către o serie de discursuri referitoare la finanţarea proiectelor destinate romilor pe care le-a ţinut anul trecut.
Într-una dintre alocuţiunile sale, Andor anunţa că sunt în discuţie noi propuneri pentru planurile de finanţare ce vor debuta în 2013, subliniind faptul că persoanele care doresc să înceapă o afacere, sau nu reușesc să obţină un împrumut bancar, vor avea la dispoziţie un mecanism de micro-împrumut, „de care vor beneficia, fără îndoială, și comunităţile de romi”.
„Un buget iniţial de 100 de milioane de euro pentru perioada 2010-2013, ce ar putea fi suplimentat ulterior până la 500 de milioane în micro-credite…Cu toate acestea, finanţarea europeană nu poate rezolva, de una singură, toate problemele cu care se confruntă populaţia romă,” spune Andor.
ONG-urile românești au solicitat Comisiei Europene și guvernului României să facă publice numele persoanelor ce deţin funcţii-cheie în cadrul proiectelor referitoare la romi și să tragă la răspundere managerii și directorii de programe pentru întârzierea atingerii obiectivelor. O petiţie în acest sens a fost deja semnată de mai multe organizaţii.
Ca o ironie, printre semnatari este și doamna Viorica Dumitru, femeia care și-a închiriat propriul apartament cu 3.000 de euro pe lună.
Caseta I
Programe românești pentru romi
- Agenţia Naţională pentru Romi, ANR, este un organism guvernamental însărcinat să reprezinte interesele minorităţii rome la nivel naţional
- Misiunea sa este aceea de a promova și de a participa la proiecte și programe pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale romilor – un criteriu politic pentru aderarea României la Uniunea Europeană
- Există șase programe naţionale, finanţate de Fondul Social European, beneficiar fiind ANR-ul
- Din 2008, în România s-au cheltuit 100 de milioane de euro pentru proiectele destinate romilor
- Uniunea Europeană a contribuit cu 22,8 milioane de euro, la șase programe comune, începând din 2008
- Până în prezent, contribuţia guvernului român la aceste programe se ridică la aproximativ 2,8 milioane de euro
- Din 2008 până acum, ANR-ul a primit de la UE și de la guvern 808.634 euro (3.396.264,50 lei)
Caseta II
Cele șase programe
Două dintre cele șase programe co-finanţate de UE și guvernul României tratează problema absenteismului școlar în rândul romilor:
- Educaţia Copiilor Romi: calea spre un loc de muncă stabil – 4,3 milioane finanţare, din dec. 2008 până în dec. 2011
- Școala: o șansă pentru fiecare – un proiect în valoare de 2,2 milioane menit a crește participarea grupurilor vulnerabile la sistemul de educaţie, finanţat între 2008 și 2011
Celelalte patru programe sunt proiecte de incluziune socială:
- Împreună pentru o Societate mai Bună – un program în valoare de 4,2 milioane de euro pentru îmbunătăţirea accesului și participării pe piaţa muncii, finanţat din dec. 2008 până în sept. 2011
- Participarea Grupurilor Vulnerabile în Economia Socială – finanţare de 3,2 milioane, din iunie 2009, până în mai 2012
- Împreună pe Piaţa Muncii – finanţare de 4,2 milioane din noiembrie 2008 până în luna sept. 2011
- Formarea reţelei naţionale a experţilor locali romi – o buget de 4,5 milioane, între dec. 2008 și dec. 2011
Acest articol a fost produs de Balkan Investigative Reporting Network, ca parte a Balkan Fellowship for Journalistic Excellence Alumni Initiative, înfiinţată și sprijinită de Robert Bosch Stiftung și ERSTE Foundation.
Sursa: http://www.balkaninsight.com/en/article/roma-funds-squandered-in-romania
Traducere de Alexandru Macovei