TEMA: Piaţa Universităţii ’90
Anul trecut s-au aniversat/comemorat 20 de ani de la Piaţa Universităţii. În stilul cunoscut. În al 21-lea an, credem că vremea discursurilor emoţional-înlăcrimate a trecut. E timpul unei analize critice, în lipsa căreia trecutul recent continuă să fie confiscat de isterici, extremişti ori de vânători de comisii prezidenţiale. Vă propunem să ne întoarcem în timp pornind de la următoarele caracteristici ale Pieţei Universităţii:
- Anticomunismul lozincard, în condiţiile în care cu doar câteva luni înainte nu puţini lideri ai Pieţei – inclusiv Marian Munteanu – fuseseră liderii UTC-ului univesitar.
- Situarea într-o opoziţie nedispusă la dialog raţional faţă de poporul „prost”, „orb”, „nedumirit” care prin majoritatea lui zdrobitoare exprimase o opţiune de vot.
- Respingerea isterică a politicii reale, bazate pe compromis şi negociere, în numele fantasmei unui romantism politic. Fanatismul acesta a putut fi observat şi cu prilejul alegerilor prezidenţiale din 2009.
- Lipsa unui program concret, suplinită doar prin vehicularea unor lozinci precum revoluţie spirituală ş.a. care în următoarele două decenii au fost extrem de folositoare celor care au vrut să câştige uşor alegerile, fără a se obosi cu proiecte socio-economice.
- Agitarea unui ethos al suferinţei de factură neolegionară perfect coerentă de altfel cu traseul neolegionar ulterior al lui Marian Munteanu, dar şi cu publicarea de către revista „22”, în timpul evenimentelor din Piaţa Universităţii, a unor articole în care Marian Munteanu era comparat cu Iisus Hristos – clişeu iconografic vehiculat şi în legătură cu Zelea-Codreanu.
Textele temei:
- Piaţa Universităţii ca loc al crimei. Cine a furat Revoluţia? / de Alexandru Matei
- Piața Universității 1990. Colaj
- Despre Piaţa Universităţii, într-o lectură dinspre Dreapta / de Bogdan Duca
- Anul 1990 – un Macondo al Post-ceaușismului / de Alin Rus
- Hagiografia unei himere: Piața Universității / de Dan Ungureanu
- P. U. a învins / de Costi Rogozanu