8 pătrățele de critică socială

Aproape 60 de manifestanți au protestat miercuri, 16 martie, împotriva închiderii și distrugerii copacilor din Parcul Feroviarilor. Grupul pentru Acțiune Socială (GAS) a inițiat acțiunea de protest la care au participat mai bine de 20 de jurnaliști, însă în comunicat am scris că susținem doar protestul pentru a nu „leza” persoane care nu acceptă o identitate de stânga, așa cum este stipulat solemn, la cucurigu, pe frontispiciului nostru. Mobilizarea a fost rapidă, de la o zi la alta, dar eficientă. Eram destui universitari, în afară de GAS-iști erau FdP-iștii, Protokoll-iștii, de la MindBomb, studenți, cam toată lumea „bună” fără forță financiară din oraș care se putea mobiliza în mai puțin de 24 de h. Marți am aflat că se taie iar copaci, așa că miercuri ne-am adunat.

Feedbackul autorităților și pe alocuri al presei a fost deficitar. Reiau contextul protestului și propunerile protestatarilor. Parcul Feroviarilor, al doilea parc ca mărime din Cluj după Parcul Central, s-a închis. Noul concesionar al parcului, clubul de fotbal CFR, taie copacii din parc și plănuiește construirea unei baze sportive care limitează drastic accesul general și gratuit în parc. Închiderea parcului, tăierea copacilor și amenajarea unei baze sportive sunt ilegale pentru că Parcul Feroviarilor este clasat prin Planul Urbanist General ca zonă verde cu acces public nelimitat. Parcul Feroviarilor a fost concesionat în 2010 către clubul de fotbal CFR 1907 deținut de către Pászkány Árpád. Parcul Feroviarilor este clasificat nu doar ca spațiu verde, ci și ca monument istoric. Prin certificatul de urbanism orice modificare adusă în parc are nevoie de avizul Comisiei de urbanism din cadrul Primăriei Cluj-Napoca și de un aviz de la Comisia Monumentelor. În acest moment a fost solicitat de la Primăria Cluj-Napoca doar un certificat de urbanism și nu există nicio solicitare de amenajare a spațiului, după cum nu au fost depuse un proiect și o cerere de  avizare la Comisia Monumentelor Istorice. Până la obținerea avizelor, orice amenajare sau tăiere de copaci este ilegală.

Norocul nostru e că la manifestare a venit poliția care a dorit să îl amendeze pe unul dintre protestatari, actorul Luci Rad, pentru că dădea fluturași șoferilor care încetineau să vadă ce facem. Nu toți încetineau, alteori erau blocați pentru că jucam demonstrativ miuță în mijlocul străzii, tocmai pentru că poarta parcului era închisă și nu aveam unde să ne desfășurăm. Polițiștii au fost interpelați rapid de manifestanți și jurnaliști. I-am întrebat de ce se dorește amendarea unui manifestant și nu e amendată conducerea clubului pentru că ține un spațiu public închis. Polițiștii au vorbit cu administratorii parcului care au deschis în cele din urmă poarta pentru că nu aveau temei legal pentru închiderea parcului.

Am intrat în parc. Zeci de copaci au fost tăiați fără aprobări, iar conducerea clubului a început să amenajeze un prim teren de fotbal îngrădit. De asemenea, fără autorizație. Comisarul regional al Gărzii de Mediu, Viorel Pleşca, a explicat ziarului Adevărul că este legal ceea ce fac reprezentanţii clubului CFR: „În urmă cu câteva săptămâni, vântul a rupt crengile mai multor copaci şi a fost nevoie de o ecologizare a zonei. Cei de la CFR fiind administratorul parcului, în baza unui contract de asociere, au tot dreptul să igienizeze zona, din moment ce este vorba de o investiţie în interes naţional. Condiţia este ca în cazul tăierii unor copaci care încurcă amenajarea bazei sportive, să fie plantaţi alţii, în alt loc. Suprafaţa spaţiului verde nu are voie să fie redusă“, a spus acesta”[i]. Așadar, potrivit Gărzii de Mediu câteva zeci de copaci, care se aflau pe amplasamentul terenurilor de fotbal proiectate pentru sportivii CFR, au fost rupți din rădăcină de vânt. Același ziar arată că clubul de fotbal plătește concesiunea la un preț modic, „doar 1,19 euro pe metrul pătrat, preţ considerat un chilipir de specialiştii în afacerile imobiliare. Parcul Feroviarilor se întinde pe 5,3 hectare, iar preţul anual pe care Paszkany îl va plăti pentru el este de circa 64.000 de euro. Parcul a fost concesionat de la Compania Naţională de Căi Ferate „CFR“ S.A. – Sucursala Regionala CF Cluj, în 2006, când secretar de stat responsabil cu infrastructura feroviară era Constantin Dascălu, un apropiat al lui Arpad Paszkany, pentru care a şi lucrat între 2000 şi 2005, la firma Ecomax. În acest context, afacerea a generat suspiciuni încă din 2007, când s-a aflat despre ea. După scandalul din presă, afacerea a fost pusă „la păstrare”, până anul trecut, când s-au semnat actele [unui nou contract de concesionare] prin care clubul CFR a preluat parcul”.

Un comunicat de presă al clubului face referire la faptul că CFR va investi suma amețitoare de 2 milioane de euro în Parcul Feroviarilor. Nu se face nicio referire la limitarea accesului pe terenurile de sport, iar chestiunea avizelor  necesareeste eludată. Astfel, situl „îşi va recăpăta funcţiunea de parc, refăcându-se împrejmuirea, terenurile de fotbal pe zgură şi pe gazon care existau, terenurile de tenis, patinoarul natural, locurile de joacă pentru copii, fântâna arteziană, se va regazona tot parcul, se vor planta arbori şi arbuşti ornamentali, se vor reface aleile şi iluminatul şi se va reface digul de pe malul Someşului, care se va transforma într-o zonă de promenadă, iluminată şi cu bănci, iar clădirea administrativă de la intrarea în parc va fi renovată. Îi vom reda parcului strălucirea de altădată”[ii], afirmă președintele clubului, Iuliu Mureșan. Niciun jurnalist nu pomenește în presa de ieri și de azi că Paszkany are lângă parc un teren mai mare decât zona verde concesionată și că plănuiește acolo construirea unui complex imobiliar imens, cu zgârie-nori, anunțat drept o necesitate în contextul „dezvoltării” orașului!

Primarul PDL al Clujului, Sorin Apostu, declară evaziv că a cerut un control pentru a vedea dacă au fost doborâți de vânt copacii sau au fost tăiați și că nu vor fi autorizate lucrări care să schimbe destinația parcului ca spațiu verde cu acces nelimitat. Declarația e ambiguă în contextul în care se știe deja că au început lucrările și că a fost împrejmuit un prim teren de fotbal, ceea ce contrazice pretenția declarativă a municipalității de a oferi un parc cu acces nelimitat. De asemenea, știind că toate lucrările au nevoie de aprobările Comisiei Monumentelor Istorice, primarul ignoră cu bună-știință că nu s-au obținut avizele.

Egalitate și armonie

Câteva motive mai personale pentru care am intrat în campania de „salvare” a Parcului Feroviarilor, mai ales că încerc de câțiva ani să îi mobilizez pe oameni să protesteze împotriva privatizării fostului Orășel al Copiilor. Am opt pătrățele pe abdomen și sunt mândru de asta. De când eram puștan am făcut sport, într-un cadru organizat sau nu. Am practicat câțiva ani atletism și am prins câteva campionate naționale, câțiva ani de volei, timp în care am participat la întreceri regionale și naționale, câteva luni de fotbal la Universitatea cu o generație bună de fotbaliști care a devenit ulterior campioană a țării la nivel de juniori. Am jucat baschet în curtea școlii cu jucători talentați care au prins echipa mare a Universității Mobitelco și au reprezentat România la meciuri internaționale. Sunt un fioros jucător de ping-pong, spaima familiei, fac drumeții cu bicicleta în pădurile din preajma Clujului și în Munții Apuseni. Într-o vreme îmi plăcea să mă cațăr alături de câțiva prieteni montaniarzi, deși nu eram foarte talentat. Particip la maratoane montane, mai grele dar mai spectaculoase decât cele de șosea. Iar când alerg prin pădure văd căprioare și veverițe pe care retina le absoarbe. O săptămână fără sport mă depresează. Deși concepția mea despre sport e apropiată de idealul amatorismului coubertian, nu exclude însă sportul profesionist. Dar, în principiu, prefer ca praxis și concept sportul de masă, fără mize financiare, ca activitate educativă uneori, ca joc și joacă alteori.

În concepția mea, cooperarea dintre participanți prevalează competiției. Mă orientez după principiile estetice și pedagogice care se regăsesc în sintagmele antice mens sana in corpore sano (o minte sănătoasă într-un corp sănătos) și kalokagathia (o îmbinare între bine și frumos), așadar sportul presupune un ideal de cetățenie și de dezvoltare personală armonioasă. Concordanța dintre dezvoltarea intelectuală și cea corporală și cultul pentru o apariție fizică plăcută ochiului, înțeleasă în termeni estetici ca ideal al armoniei, are o echivalență politică în ideea egalității cu privire la utilizarea resurselor care permit o evoluție comunitară echilibrată, care evită dizarmoniile sociale provocate de stratificările sociale accentuate. În ceea ce privește sportul, egalitatea se traduce prin accesul liber, general și gratuit la cât mai multe parcuri, locuri de joacă și infrastructură pentru a face mișcare.

Sunt enervat de ceea ce se promovează în media sportivă a star system-ului, o cultură a spectacolului, a declamării prețurilor de transfer specifice unei culturi capitaliste, a gladiatorilor care au înlocuit sportivii, a segregării atât de nete între participanți și spectatori, a cuantificărilor și contabilizării excesive a rezultatelor de toate felurile. Sunt dezamăgit că fotbalul e promovat excesiv în detrimentul altor sporturi spectaculoase și de lipsa de preocupare mediatică pentru educația amatorilor de mișcare. În contrast cu media mainstream, ca jurnalist și activist, am încercat să mediatizez și să militez pentru sportul amator, pentru competiții și activități fizice la care poate să participe orice cetățean, oricât de nespectaculoase păreau la prima vedere. Dintre articolele și campaniile sportive la care am participat, fac referire acum doar la un exercițiu cetățenesc de reapropriere a spațiului public: micile campanii pentru o gestionare mai eficientă a Parcului Feroviarilor, eșuate până acum.

Un parc de clasa a III-a pentru autorități

În Cluj, există o nevroză generală legată de lipsa spaţiilor verzi. Oraşul a fost asfixiat în perioada postdecembristă, ca atâtea altele din țară, de construcţii nesistematizate din cauza unei politici urbanistice uneori corupte, alteori inconsecvente a autorităților locale și speculative din partea dezvoltatorilor imobiliari. Pe spațiile verzi de dinainte, și acelea puține, au fost înghesuite clădiri de birouri. Un mall gigantic a înlocuit Parcul Tineretului în cartierul Gheorgheni, unul dintre puținele cartiere clujene planificate coerent în perioada comunistă. În Parcul Rozelor o clădire imensă, semicirculară, proiectată de firma președintelui Ordinului Arhitecților din România ciuntește zona verde. UBB-ul serelizat în timpul mandatelor lui Andrei Marga taxează intrarea în Parcul Iuliu Hațieganu. Baza sportivă Clujana a fost privatizată și nu mai pot alerga acolo. Exemplele pot continua la nesfârșit.

Pe când eram la Cetățeanul clujean, am început o campanie în favoarea preluării de către autoritățile locale a Parcului Feroviarilor de la CFR. Enervarea mea era că deşi oraşul dispune într-o locaţie relativ centrală de un teren de circa 5,3 hectare acesta era lăsat în paragină de ani de zile. Niciun teren de joacă, nicio hintă, nicio alee pentru alergare. Căile Ferate Române sau Primăria nu se grăbeau să investească în parc, după cum societatea civilă nu făcea presiuni asupra autorităţilor pentru schimbarea situaţiei în zonă, în ciuda și poate tocmai din cauza văicărelii publice despre sufocarea cu betoane a oraşului. La noi, tehnicile protestatare ale cetățenilor se limitează adesea la trimiterea unor sesizări la domnuleprimar.ro. Înainte de 1989, parcul avea un patinoar, locuri de joacă și de sport, exista un spațiu de promenadă, însă atracția principală pentru copii era trenulețul care înconjura parcul și care avea un ritm chiar mai lent decât al Mocăniței, spre bucuria noastră pentru că nu se mai încheia turul. Stând în zonă, tânjeam după un spațiu în care să fac sport, să alerg, ca să nu fiu nevoit să merg cu bicicleta sau să alerg printre mașini și betoane 5 kilometri doar ca să ajung în Parcul Iuliu Hațieganu. Visam un vis normal cu un parc în care să mă joc gratuit fotbal pe iarbă cu nepoțelul meu, să arunc cu mingea la coșul de baschet, să citesc sau să mă plimb pe faleza de pe malul Someșului din apropierea Parcului Feroviarilor.

„Parcul e în proprietatea statului român. Clubul de fotbal CFR a dorit să îl preia, însă ei nu puteau din cauza Legii 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane care îţi interzice schimbarea destinaţiei terenului. Ne-am bucura dacă ar veni cineva cu propuneri. Noi nu avem bani să întreţinem parcul, să îl amenajăm”, îmi spunea Emanuel Culda, director adjunct al SNCFR Cluj, în toamna anului 2008. „Primăria nu e interesată de nimic. Îi doare undeva… Nu i-a interesat să administreze nici zona din faţa gării, pe când le-am propus. Se laudă că au făcut diverse lucruri pentru oraş, dar mai mult gura e de ei. Pentru oraş ar fi important să se vină cu nişte soluţii pentru parc”, răbufnise Emanuel Culda. Nici primăria clujeană nu dorea să gestioneze parcul, mai ales că nu erau presiuni populare serioase în acest sens. „Ştiu că sunt ceva negocieri pe tema Parcului Feroviarilor. Sunt discuţii, dar care e stagiul acestora şi când se vor finaliza, vom afla când se vor finaliza. Noi nu putem folosi bani publici pentru reabilitarea parcului la ceva ce nu ne aparţine”, declara purtătoarea de cuvânt a Primăriei, Raimonda Boian. „Trebuie să rămână parc şi trebuie amenajat ca atare, mai ales că zona se dezvoltă imobiliar. Eu mă bucur că a existat o astfel de hotărâre a Ministerului Mediului ce nu permite schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi. Încercăm să găsim nişte soluţii”, spunea viceprimarul Laszlo Atilla. „Se poate face un protocol între cele două instituţii, prin care Căile Ferate să cedeze municipalităţii parcul. Am discutat în Consiliul Local pe această problemă, dar aşa a rămas… o discuţie. Noi suntem în opoziţie, nu noi decidem. Totuşi, putem demara nişte negocieri pentru ca în primăvara anului 2009 municipalitatea să preia parcul”, afirma Remus Lăpuşan, consilier local din partea PSD. „Probabil că există un interes ca Parcul Feroviarilor să iasă din conştiinţa publică, pentru a se construi clădiri. Dacă ar fi un parc cunoscut, clujenii s-ar revolta în situaţia demarării unor construcţii”, spunea Radu Mititean, director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, cu trimitere la faptul că s-au strâns peste 6.000 de semnături de împotrivire la tăierea în parcul central al orașului a câteva zeci de arbori seculari pentru a se construi o clădire care ar fi trebuit să găzduiască Filarmonica clujeană. Petiția a blocat tăierile și proiectul municipalității. „Nu e treaba SNCFR să deţină parcuri, aceasta e o moştenire din perioada socialistă, când întreprinderile deţineau locuri de recreaţie. E o situaţie complet anormală. Primăria ar trebui să se zbată să obţină Parcul Feroviarilor”, afirma ecologistul Mititean. I-am rugat pe câțiva clujeni să își proiecteze un parc mult mai prietenos decât cel sărăcăcios de acum. „E parcul copilăriei mele… Ultima dată când am fost dispăruse trenul de acolo. Ar trebui cât mai multe locuri de joacă, pistă cu role, aleile ar trebui reabilitate, să fie instalate nişte coşuri de gunoi. Ar fi fain un eventual lac… dacă se poate”, spunea Andrei. „Aş vrea să văd un lac şi nişte piste pentru biciclişti ori de alergare pe margine”, zicea Anca. „Ar trebui să existe o zonă pietonală, minim pavată, mult spaţiu verde, să fie o grădină în adevăratul sens al cuvântului. Câteva terenuri de baschet poate…”, își imagina Tudor.

Vorbisem cu redactorul-șef al Cetățeanului, Nicoleta Nap, să scriem o serie de articole despre parc. Ulterior plecării mele de la ziar, mai apare doar un articol, în timpul campaniei electorale locale, în care consilieri locali, intelectuali și cetățeni se exprimă favorabil unei preluări a parcului de către primărie pentru ca zona să fie reabilitată și repusă în circuitul public. Nu s-a concretizat mai nimic din promisiuni.

Conștientizare, ecologizare, picnicuri

Pe scurt, alte trei campanii legate de parc în care m-am implicat și care au eșuat pentru că asociațiile implicate nu și-au asumat serios confruntarea cu autoritățile. Confruntarea e necesară pentru că miza e serioasă: cine are dreptul de proprietate asupra parcului, pe ce temeiuri legale și morale?  AIESEC, asociația studenților la studii economice și comerciale și care se autopromovează drept cea mai mare organizație studențească din lume, a desfășurat la Cluj campania Corporate Responsability (R)evolution. În cadrul ei, membrii AIESEC, își puneau problema capitalizării simbolice a câștigurilor juste: „Prin proiectul CR(R)evolution ne propunem să mergem dincolo de întrebarea ce câștigam noi din asta și să ne concentram asupra unei atitudini morale, întrebându-ne: Ce câștigă ea din asta (societatea) împreună cu ce câștigam noi?”. Cu o astfel de interogație și sprijiniți de câteva corporații, studenții s-au apucat să „ecologizeze” Parcul Feroviarilor, că tot e trendy să faci curățenie voluntar când multinaționalele și autoritățile publice sunt obligate prin legi UE și naționale să facă asta! I-am bătut la cap să nu se limiteze la problema „ecologizării” și că trebuie pusă pe agenda publică modalitatea cea mai eficientă de gestionare a parcului. Le-am sugerat un parteneriat între SNCFR și Primărie pentru administrarea parcului. Le-am și scris comunicatul, dar au preferat să trimită o versiune roz-bombon care punea accentul pe „conștientizare” și „ecologizare”, urmate de un picnic.

În septembrie 2009, Fabrica de Pensule & friends organizează alt picnic în Parcul Feroviarilor care scoate din nou în relief acțiunea de „conștientizare” și de faptul că ei, ca nou veniți în cartier, sunt interesați de comunitate. Mesajul transmis era că parcul a ieșit din conștiința publică și se formula vag că trebuie să ne reapropriem spațiul public. Îi avertizez că accentul trebuie pus mai degrabă pe gestionarea proprietății și pe responsabilizarea decidenților la nivelul primăriei pentru a găsi soluții de repunere a parcului în circuitul public. Am fost refuzat diplomatic spunându-mi-se că nu acesta e scopul evenimentului, care a fost chiar ok, cu n amici bobo din creative class și destule gagici faine care să îmi amorțească creierul. Dincolo de ironiile mele la prieteni la care țin realmente, o fac pentru că adesea refuză conflictul, inevitabil într-un spațiu public, și să gândească în termeni confruntativi. Dar despre spațiul public care se instituie (și) ca teren al confruntărilor, într-un viitor manifest al Grupului pentru Acțiune Socială cu privire la reaproprierea spațiului public.

În ianuarie 2010, încep demersurile de asociere și redactare a unei sesizări către Primărie și a unei petiții cu privire la spațiile verzi din Cluj, amenințate de dispariție în noul Plan Urbanistic General, în care pomenesc puțin separat și de Parcul Feroviarilor[iii]. Mobilizarea a fost minimă, petiția a fost semnată doar de câteva sute de cetățeni, „conștientizarea” pericolului a venit tardiv doar după ce au început să se taie copaci în Parcul Feroviarilor și au fost închise porțile. Primarul Sorin Apostu a declarat în legătură cu petiția că el consideră că „orice plan urbanistic nou are în vizor reglementarea anumitor aspecte. Sunt sigur că mare parte din spațiile verzi care erau prinse în fostul plan urbanistic general erau aproape irealizabile, iar altele sunt noi și vor fi marcate ca spații verzi noi”. Deci, spațiul verde din cartierul clujean Gheorgheni de pe strada Slănic unde e deja amenajat un teren de joacă e „irealizabil”, iar jurnalistul nu comentează absurdul new speak al unui asemenea răspuns. Parcul Feroviarilor e, de asemenea, irealizabil?

Dincolo de demersurile legaliste și mediatice ale „societății civile”, câmpul de forțe este atât de inegal încât trebuie reînvățate tehnicile discursive derizorii de protest ale situaționiștilor, trebuie să „cretinizăm limbajul”, vorba lui Gellu Naum, trebuie să ne dezbrăcăm în fața burților lor și să le arătăm țâțele noastre superbe, abdomenele noastre cu opt pătrățele. Iar când vom ajunge în sala de sticlă a primăriei, voi întrerupe conferința primarului, mă voi urca pe masă, îi voi strivi boașele lui Apostu și i le voi zdrobi în gură. În timp ce mestec vă zic bolborosind: „Eu sunt Adevărul, Calea și Viața”. Iar voi veți râde. Nepoții noștri vor crede că sala de sticlă a primăriei a fost botezată așa de când am descălecat noi acolo, cu ale noastre corpuri arcuite, netede și transparente.

hodgkin s disease
monkey tower defence 4
2004 acura tl
hyperthyroidism symptoms
army e learning