TEMA: Cît de anti-americani sîntem?
David Leigh, James Ball, Ian Cobain și Jason Burke, The Guardian
Documentele de la Guantánamo fac lumină asupra uneia dintre cele mai controversate închisori din lume
- Oameni nevinovaţi interogaţi ani de-a rândul sub cele mai superficiale dintre pretexte
- Printre cei deţinuţi pe nedrept se află copii, bătrâni și bolnavi psihici
- 172 de prizonieri continuă să se afle după gratii, mulţi dintre ei, fără speranţa vreunui proces sau a unei eventuale eliberări
- Ghidul interactiv al tuturor celor 779 de prizonieri
Clive Stafford Smith, director în cadrul Reprieve, vorbește despre dovezile „extrem de slabe” în baza cărora sunt deţinuţi prizonierii și despre „absurdităţile” inventate de un grup de informatori de profesie pentru a obţine diverse privilegii în spatele gratiilor
Peste 700 de documente secrete despre deţinuţii de la Guantánamo dezvăluie întregii lumi mecanismele interne ale controversatei închisori americane din Cuba.
Dosarele militare americane obţinute de New York Times și The Guardian arată cum, alături de „cei mai periculoși” suspecţi, mulţi dintre prizonieri au fost aduși la Guantánamo și ţinuţi închiși ani de-a rândul pe baza celor mai improbabile și nejustificate dintre motive, sau a unor mărturisiri sinistre obţinute prin tot soiul de maltratări și brutalităţi.
Cele 759 de fișiere, clasificate ca „secrete”, se referă la aproape toţi deţinuţii încarceraţi în pușcăria Guantánamo din momentul înfiinţării acesteia, în 2002. La peste doi ani de când președintele Obama a ordonat închiderea acesteia, 172 de persoane continuă să se afle acolo.
Dosarele ne oferă imaginea unui sistem axat nu atât pe limitarea libertăţii de mișcare a teroriștilor periculoși sau a luptătorilor inamici, cât pe obţinerea de informaţii. În rândul deţinuţilor care s-au dovedit a fi total inofensivi se alfă un ţăran afgan în vârstă de 89 de ani, care suferă de demenţă senilă, și un băiat de 14 ani, victima inocentă a unei răpiri.
Bătrânul a fost transportat în Cuba pentru a fi interogat în legătură cu niște „numere de telefon suspecte” descoperite în tabăra în care locuia. Adolescentul de 14 ani a fost trimis acolo pur și simplu din cauza „eventualelor informaţii pe care le-ar putea deţine despre…liderii locali ai talibanilor.”
Documentele mai dezvăluie și că:
- Autorităţile americane au catalogat principalul serviciu de spionaj pakistanez, Inter-Services Intelligence Directorate (ISI), în rândul altor organizaţii teroriste precum al-Qaida, Hamas, Hezbollah sau serviciul de spionaj iranian.
Anchetatorilor li s-a recomandat să considere orice legătură cu vreunul dintre ele ca o dovadă a unor posibile activităţi teroriste sau insurgente.
- Potrivit mărturiilor scrise ale temnicerilor lor, aproape 100 dintre deţinuţii care au trecut pe la Guantánamo au suferit crize de depresie sau atacuri psihotice. Mulţi dintre ei au intrat în greva foamei sau au încercat să se sinucidă.
- Un număr de cetăţeni britanici au fost deţinuţi ani întregi, în ciuda faptului că autorităţile americane știau că nu sunt membri al-Qaida, sau talibani. Unul dintre aceștia, Jamal al-Harith, a fost adus la Guantánamo doar pentru că fusese închis într-o pușcărie talibană și ar fi fost „familiarizat” cu tehnicile lor de interogare. Pe un altul, Binyam Mohamed, armata americană a încercat să-l reţină chiar și după ce acuzaţiile împotriva lui fuseseră retrase și apăruseră dovezi că fusese torturat.
- Autorităţile americane s-au bazat mai ales pe informaţiile obţinute sub tortură de la un mic grup de deţinuţi, continuând să susţină că mărturiile acestora erau de încredere chiar și după ce au recunoscut că respectivii fuseseră maltrataţi.
Dosarele mai arată și că, înainte de-a fi eliberaţi sau transferaţi în alte ţări, numeroși prizonieri erau catalogaţi de autorităţile închisorii ca având „un grad ridicat de periculozitate”.
Materialele date publicităţii includ mai multe ghiduri cu ajutorul cărora anchetatorii trebuiau să stabilescă dacă să reţină sau nu pe cineva, sau cum să identifice poveștile fabricate de agenţii al-Qaida. Unul dintre acestea îi previne: „După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, oricare ar fi motivele invocate, călătoria în Afghanistan este, mai mult ca sigur, o invenţie, adevăratele intenţii fiind acelea de a-l susţine pe Osama Bin Laden prin ostilităţi directe la adresa trupelor americane.”
Un alt dosar de 17 pagini, intitulat „Matrice GTMO privind indicatorii de periculozitate ai combatanţilor inamici”, sfătuiește anchetatorii să caute indicii ale unor potenţiale activităţi teroriste începând de la legăturile pe care le-ar putea avea suspecţii cu diverse moschei de pe tot cuprinsul globului, printre care și două din Londra, până la deţinerea unui anume model de ceas Casio.
„Este cunoscut faptul că acest model de ceas este dăruit celor care participă la cursurile de construcţie a bombelor din taberele afgane ale al-Qaida,” precizează dosarele.
E foarte probabil ca includerea asocierii cu ISI pe lista „indicatorilor de periculozitate” să inflameze relaţia deja încordată dintre Washington și principalul său aliat regional. Câteva dintre dosare conţin și referinţe explicite, bazate pe ceea ce par a fi rapoarte autentice de informaţii, la sprijinirea, coordonarea și protejarea de către ISI a insurgenţilor ce luptă cu forţele coaliţiei din Afghanistan, ba chiar ajutorarea directă a al-Qaida.
Incapacitatea lui Obama de a închide Guantánamo a fost unul dintre cele mai răsunătoare eșecuri internaţionale ale Casei Albe. Dosarele ne oferă o perspectivă asupra câtorva dintre motivele pentru care administraţia americană a fost incapabilă să transfere cei 172 de prizonieri ce încă se mai află pe insula penitenciară, în afara protecţiei curţilor Statelor Unite sau a convenţiilor de la Geneva privitoare la prizonierii de război.
Câţiva dintre cei care încă se mai află în captivitate au fost atât de rău torturaţi încât judecarea lor n-ar mai avea nicio valoare legală, apoi, mai sunt un număr de informatori ce trebuie protejaţi de eventuale persecuţii și un grup de chinezi musulmani, membri ai minorităţii uighurilor, care n-au unde să se întoarcă.
Unul dintre cei despre care autorităţile americane au recunoscut că a fost atât de brutal tratat încât se poate considera că a fost torturat este prizonierul nr. 63, Maad al-Qahtani. A fost prins cu peste nouă ani în urmă, în 2001, în timp ce fugea din locul ultimei rezistenţe armate făţișe a lui Osama bin Laden, peșterile de la Tora Bora. Potrivit raportului, Qahtani, presupus a fi una dintre cele 30 de gărzi de corp ale lui bin Laden, nu trebuie eliberat: „Grad RIDICAT de risc. Un potenţial pericol la adresa SUA, a intereselor și aliaţilor săi.” Autorii raportului recunosc că mărturisirile lui au fost obţinute prin ceea ce numesc „tehnici de interogare dure în primele faze ale detenţiei”. Altfel, însă, dosarul nu menţionează niciuna dintre tehnicile condamnate de întreaga lume, utilizate pentru a obţine „informaţii” și „mărturisiri” de la deţinuţi, tehnici precum legarea și scufundarea în apă, lipsa somnului sau expunerea prelungită la frig sau muzică dată la maximum.
Materialele ilustrează și numărul mare de nevinovaţi, sau personaje marginale, prinse în „năvodul” Guantánamo numai pentru că forţele americane au considerat că ar putea avea o oarecare valoare informativă.
Un bărbat a fost transferat acolo „pentru că era un mullah și conducea serviciile religioase de la moscheea Manu, din provincia Kandahar a Afghanistanului…fapt care îl plasa în postura de-a avea o cunoaștere unică asupra talibanilor”. Autorităţile americane l-au eliberat în cele din urmă, după mai mult de un an de detenţie, hotărând că nu are valoare informativă.
Un alt prizonier a fost transportat la baza americană „din cauza cuprinzătoarelor sale cunoștinţe despre activităţile din zona Khowst și Kabul, obţinute ca rezultat al frecventelor drumuri făcute în regiune ca taximetrist”.
Documentele dezvăluie și faptul că un jurnalist al-Jazeera a fost încarcerat la Guantánamo timp de șase ani, în parte și pentru a extrage informaţii despre reţeaua de știri arabă.
Dosarul său precizează că una dintre raţiunile reţinerii sale a fost aceea „de a afla informaţii despre…programul de instruire al reporterilor al-Jazeera, echipamentele de telecomunicaţii și operaţiunile de culegere a știrilor din Cecenia, Kosovo și Afghanistan, inclusiv despre obţinerea de către canalul de știri a unei casete video cu UBL [Osama bin-Laden] și interviul pe care l-a acordat ulterior acesteia”.
Dosarele Guantánamo fac parte din sutele de mii de documente pe care soldatul american Bradley Manning este acuzat că le-ar fi predat WikiLeaks cu un an în urmă.
Documentele au fost obţinute de New York Times și transmise ziarului The Guardian și National Public Radio, care publică periodic extrase din acestea, eliminând orice informaţie care ar putea duce la identificarea informatorilor.
Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat: „Firește că am prefera ca nicio informaţie clasificată în mod legal să nu ajungă de domeniu public, dat fiind că, prin definiţie, ne putem aștepta ca ea să provoace daune Statelor Unite și securităţii naţionale. Situaţia penitenciarului de la Guantánamo este una extrem de complexă, iar publicarea oricăror alte dosare ar complica și mai mult activităţile aflate în curs de desfășurare.”
Mai apoi, oficialii americani au catalogat publicarea dosarelor Guantánamo ca fiind o acţiune „nefericită”, declarând că acestea au fost „obţinute ilegal de WikiLeaks”. Secretarul de presă al Pentagonului, Geoff Morrell, a afirmat: „Aceste documente conţin informaţii secrete despre actualii și foștii deţinuţi GTMO. Nu putem decât să condamnăm fără nicio reţinere publicarea acestor materiale extrem de sensibile.”
Morrell a mai spus că Echipa de Evaluare a activităţilor de la Guantánamo, înfiinţată de administraţia Obama în 2009, a luat în considerare aceste dosare în investigaţiile sale. Potrivit acestuia: „În unele cazuri, Echipa a ajuns la aceleași concluzii ca și DAB [dosarele]. În altele, Echipa a tras alte concluzii, bazate pe informaţii aduse la zi și alte surse pe care le avea la dispoziţie.
„Concluziile Echipei de Evaluare nu au ajuns la WikiLeaks. Prin urmare, orice DAB obţinut ilegal și dat publicităţii de WikiLeaks poate să reprezinte, sau nu, perspectiva actuală a unuia sau altuia dintre deţinuţi,” a adăugat el.
Traducere: Alexandru Macovei