TEMA: Abdicări şi complicităţi între stat şi biserică
Relatia dintre stat si biserica este complexa, data fiind ciocnirea mai multor valori democratice. Pe de o parte vorbim de libertatea de asociere in baza credintelor religioase, pe de alta parte de caracterul secular al statului modern derivat tocmai din nevoia de a permite manifestarea individuala a dreptului de a alege. “… No man shall be compelled to frequent or support any religious worship, place, or ministry whatsoever …” zice Th. Jefferson sau pe romaneste:” Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, Constitutia Romaniei)
Momentul culminant in acest ciocnire a titanilor apare in momentul atat de pamantean al obtinerii finantarii de la stat pentru culte sau organizatii religioase. Aici sunt doua doctrine dominante rezultate din jurisprudenta americana[1]: separationismul si teoria neutralitatii. Separationismul sustine ca orice este atins de guvern trebuie sa fie secular si analizeaza relatia guvern-culte prin prisma scopului si efectelor actiunilor guvernului si daca din aceste actiuni rezulta o apropiere excesiva intre stat si culte (excessive entanglement). Teoria neutralitatii permite o paleta mai larga de interactiuni intre stat si religie atat timp cat statul actioneaza neutru, fara sa faca distinctie intre organizatiile religioase si cele nereligioase cand externalizeaza anumite functiuni publice gen educatie, asistenta sociala etc.
Daca aplicam prima teorie asupra legii controversate a parteneriatul dintre stat si biserica, ea va cadea din prima. Chiar daca actiunile guvernului, recte finantarea, tintesc scopuri sociale, efectele pot duce la orientarea beneficiarilor catre un cult sau altul, ceea ce limiteaza dreptul constitutional de libertate de constiinta. Cand o autoritate locala incheie parteneriate cu biserica pentru servicii sociale, automat, in lipsa unei alternative, beneficiarul serviciului trebuie fie sa se orienteze spre acea optiune, fie sa nu beneficieze in niciun fel de programul finantat majoritar fin fonduri publice. Se poate contra-argumenta ca in forma actuala a legii trimisa spre promulgare, este interzisa orice discriminare din partea bisericii in selectarea beneficiarilor, dar sincer ma intreb in ce masura un homosexual va apela la serviciile respective fiind arhicunoscuta atitudinea extrem de dura a Bisericii Ortodoxe, de exemplu, in privinta homosexualitatii. Si, de asemenea, ma intreb in ce masura se poate verifica in Romania respectarea nediscriminarii in accesul la servicii si separatia serviciul religios de cel social, mai ales ca vorbim aici de grupuri vulnerabile: copii, varstnici etc. Din pacate, distanta dintre lege si realitate este mare in Romania. Privita si invers, prin dependenta creata de veniturile de la autoritatile locale se adauga inca o constrangere asupra cultelor (in plus fata de ceea ce inseamna finantarea oficiala de la nivel central). Vor putea cultele sa functioneze independent fata de autoritatile locale sau vor trebui sa aduca osanale si sa se roage la fiecare slujba pentru sanatatea primarului. Si de ce nu, in situatii delicate in care primarul este retinut de DNA, sa organizeze o rugaciune in grup, sau in preajma alegerilor sa faca recomandari enoriasilor cu cine sa voteze (ca forma cea mai putin toxica de interferenta). Daca nici acest lucru nu este excessive entanglement, atunci nu stiu cum s-ar traduce in romana aceasta expresie.
Dar hai sa aplicam interpretarea mai laxa a teoriei neutralitatii. Aici automat, legea nu trece de test prin faptul ca este cu dedicatie. In Parlament, exista deja o initiava legislativa pentru subcontractarea serviciilor sociale care ar indepli conditiile neutralitatii statului, adica printre furnizorii potentiali sunt mentionate si organizatii ale cultelor, alaturi de alte organizatii. Astfel, fara a avea un tratament discriminatoriu in niciun fel, asociatiile religioase ar putea primi finantare de la stat pentru servicii sociale in urma unei proceduri competitive de achizitie. In loc sa mearga pe aceasta varianta, Parlamentul a adoptat intai legea parteneriatului stat-biserica care creaza avantaje exagerate pentru culte in accesarea fondurilor publice. Daca privim serviciile sociale ca fiind o piata ca orisicare alta, legea parteneriatului stat-biserica este o incalcare a regulilor concurentei creandu-se de fapt o nisa accesibila doar cultelor. Subcontractarea serviciilor sociale poate fi combatuta sau sustinuta cu varii si multiple argumente, privind oportunitatea, eficienta etc. (eu numarandu-ma printre sustinatori) dar subcontractarea preferentiala catre culte mi se pare ca intra in coliziune cu principiile unei piete libere daca nu chiar cu prevederile constitutionale care garanteaza libertatea de constiinta si care separa statul de biserica .
[1] Mutterperl, L. (2002) – ‘Employment at (God’s) Will: The Constitutionality of Antidiscrimination Exemptions in Charitable Choice Legislation’ Harvard Civil Rights-Civil Liberties Law Review vol 37
Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 