Ciprian Domnisoru pe VoxPublica
Indignarea împotriva rectorilor pe viață, a conducătorilor de doctorat pe bandă și a politicienilor cu masterate și doctorate fictive se revarsă în mod necugetat asupra tinerilor ce susțin Bacalaureatul și chiar și examenul de Capacitate.
Recentele modificări ale Legii Educației elimină mare parte din reformele lui Daniel Funeriu. Acțiunea guvernului pare o revenire la corupție și clientelism, până îl auzi pe Funeriu declarând despre aceste reforme ca sunt un „viol în grup”. Exact genul ăsta de teribilism și exagerare din discursul lui Funeriu a pătruns în Legea Educației: avem corupție, să demolăm instituțiile.
Doctoratele fără frecvență sunt asociate cu imaginea unor politicieni ce își burdușesc CV-ul fără să depună muncă. Sunt și profesori fără activitate de cercetare ce ar trebui să se pensioneze după 65 de ani. Dar în sine forma de învățământ și vârsta de pensionare nu sunt o problemă, nu e greu să îți închipui persoane care muncesc sau au grijă de copii dorind să își aprofundeze studiile la fără frecvență, sau profesori care își continuă cariera cu succes după vârsta de 65 de ani.
Legea Funeriu nu introducea mecanisme de selecție a valorii sau de control al corupției, pur și simplu distrugea instituțiile odată cu oamenii pe care îi țintea. Înțeleg că uneori în România mecanismele de control sunt pur și simplu ineficiente când ar trebui să dai afară mai mult de trei sferturi din cei verificați. De aceea în domeniul universitar eliminarea reformelor lui Funeriu e poate inoportună fără mecanisme eficiente de control și promovare a calității cercetării.
Modificările aduse legii educației mai introduc însă și posibilitatea unor cursuri de pregătire gratuite pentru elevii ce susțin bacalaureatul , precum și organizarea unei sesiuni în plus de bacalaureat.
Criticii modificărilor aduse legii educației au atacat și acest aspect al legilor. Spre exemplu un material promovat de hotnews, al sociologului Marian Gabriel-Hâncean, intitulat „Protecția socială a celor care nu învață, pe agenda de probleme a actualei guvernari” (titlu demn de marele sociolog băsist Marian Preda) :
“În condiții de subfinanțare cronică a educației, statul propune prin OUG 49/2014 introducerea unei duble finanțări a bacalaureatului: organizarea de cursuri pregătitoare pentru promovarea examenului și organizarea de sesiuni de bacalaureat suplimentare. Nici vorbă de stimularea calității învățării la nivel pre-universitar sau universitar, ci doar recuperarea celor care în mod repetat au dovedit că nu au învățat la timp și în mod ritmic în vederea creșterii șanselor de promovabilitate la examenul de Bacalaureat. ”
Practic Hâncean uită complet de egalitatea de șanse și vede printre elevii ce nu promovează doar elevi care „nu au învățat la timp și în mod ritmic”.
Ce uită Hâncean și alți critici ai măsurilor de șanse în plus pentru elevi la bacalaureat:
– Sortarea elevilor în medii educaționale de calități complet diferite în funcție de veniturile părinților începe de la grădiniță și din clasa întâia. Boc vrea să facă grădiniță specială pentru rromi , părinții bucureșteni se mută dintr-un cartier într-altul pentru o școală mai bună, înscrierea la cele mai bune școli este o cursă cu obstacole unde reușești dacă ai părinți insistenți.
– În timpul școlii atenția pe care elevii o primesc din partea profesorilor depinde adesea de banii pe care părinții îi investesc fie în meditații fie în cadouri pentru „doamna„ sau „domnul”.
– Deja în clasa a 9-a selecția în licee bune și licee slabe în funcție de medii și veniturile părinților e gata. Adesea selecția începe în clasa a 5-a, când școlile fac „clase de olimpici” sau „clase bune”. Selecția în licee bune are efecte clare: Cristian Pop Elecheș analizează în American Economic Review („Going to a better school: Effects and Behavioral Responses”) rezultatele la bacalaureat ale unor elevi cu rezultate foarte apropiate la Capacitate, dar care ajung în licee diferite în funcție de pragul de admitere. Elevii din liceele bune (cu medii mai mari de admitere) au note mai mari la Bacalaureat (0.02 – 0.10 deviatii standard) decât elevii cu note foarte apropiate la Capacitate dar care ajung în licee mai slabe.
– Succesul la Bacalaureat depinde de marea întreprindere a meditațiilor. Cine își permite, bine, cine nu, nu. Ce pot să vă spun anecdotal, mecanismul de pregătire prin meditații este intens iar prin comparație ce se face la clasă pare o glumă: în ultimii mei ani de liceu cine venea la școală chiulea pentru a face temele la meditații.
Deci nu vorbim doar de copii care au „învățat la timp și ritmic”, vorbim de copii care au nevoie de mămici și tătici înfipți și cu ceva bani care să navigheze prin sistemul balcanic, bizantin, cum bine zicea invățătoarea filmată cerând mită.
Pornind de la atacurile la adresa PSD, Ponta, Andronescu & comp, hotnews și alte publicații încurajează intransigența în materie de diplome și examene. Dar a extinde aceste atacuri politice și asupra elevilor de liceu este o greșeală. Și în SUA există programe de pregătire gratuite pentru SAT, și oportunitatea de a susține SAT-ul de trei sau mai multe ori.
Sortarea în școli bune în România depinde net de veniturile și voința părinților. Bacalaureatul e considerat un examen de maturitate, însă în realitate elevii ajung la un grad de autonomie asupra viitorului lor cu doar câtiva ani înainte de acest examen (dacă ating acel grad de autonomie) . Pentru cei care n-au avut sprijinul necesar din partea părinților, programele de pregătire gratuită și chiar a treia șansă sunt binevenite.
A ataca acești tineri cu aceeași veracitate și dispreț cu care atacăm politicienii cu diplome false este doar exces de zel și exagerare în slujba partidelor de dreapta. Afirmațiile lui Daniel Funeriu despre aceste reforme ca fiind un „viol în grup” arată cât de necugetate sunt criticile. Măsurile de a da șanse în plus unor elevi sunt normale într-o societate. Trebuie să separăm intransigența în materie de corupție de politicile în materie de egalitate de șanse.