de Volodymyr Ișcenko
Nu mă îndoiesc că serviciile de securitate ruse au fost implicate într-un fel sau altul în recenta escaladare a violenței din mai multe orașe din estul Ucrainei.
Ocuparea diferitelor clădiri administrative din 12 aprilie s-a realizat în mod coordonat între diferitele orașe, oamenii înarmați erau bine echipați și făceau dovada unui nivel înalt de pregătire militară. Asta nu înseamnă însă neapărat că unitățile rusești de operații speciale iau direct parte la aceste acțiuni; acești oameni ar putea fi foști ofițeri antitero ucraineni, mulți dintre ei fugind în Crimeea și Rusia pentru a scăpa de represiunea noului guvern. Însă toate astea nu exclud faptul că provocarea premeditată a avut loc în contextul unor proteste de masă, grassroots, auto-organizate, împotriva noului guvern și care s-au declanșat în regiunile estice ale Ucrainei după ce președintele Viktor Ianukovici a fost înlăturat.
Mișcarea din Maidan nu a avut niciodată o susținere majoritară în regiunile din estul și sudul Ucrainei. După ce a reușit în schimbarea guvernului, mulți oameni au fost speriați și revoltați de imaginile exagerate pe care le-au văzut la televizor, cu ciocnirile violente din Kiev, grupări paramilitare înarmate controlând străzile și incluzând numeroase elemente de extremă dreaptă, asalturi asupra statuilor lui Lenin și includerea partidului Svoboda în noul guvern. În est, mulți îl numesc pe acesta din urmă „junta de la Kiev” și îi dezaprobă acțiunile.
Desigur, există o mare doză de frică irațională care îi animă pe protestatari, mai ales în legătură cu problema supra-discutată a discriminării limbii ruse. Dar ar fi ipocrit să folosim duble standarde. Tot așa cum Maidanul nu a fost o revoluție, nici anti-Maidanul nu e o contra-revoluție. Maidanul a fost numit o „revoluție a demnității”, dar oamenii din estul Ucrainei vorbesc și ei cu mândrie despre demnitatea lor, despre identitatea regională, memoria istorică, eroii sovietici și limbă.
Protestatarii anti-Maidan din est nu sunt mai iraționali decât cei de pe Maidan, care sperau la visul European dar care s-au ales (cum era de așteptat) cu un guvern neoliberal, măsuri de austeritate impuse de FMI și creșteri de prețuri. În protestele din estul Ucrainei, „Rusia” – cu salariile și pensiile sale mai ridicate – joacă același rol de aspirație utopică pe care îl joacă „Europa” pentru protestatarii de pe Maidan. Situația economică din Ucraina continuă să se deterioreze și moneda națională a pierdut mai bine de 50% din valoarea ei în decurs de două luni; astfel, protestatarii din regiunea Donetsk vorbesc tot mai mult despre problemele socio-economice pe care statul Ucrainean nu a fost în stare să le rezolve vreme de 23 de ani: întreprinderi ruinate, șomaj și salarii scăzute. Ei cer măsuri de naționalizare și o plată decentă pentru munca lor.
Poate suna paradoxal pentru cei care au sărbătorit auto-organizarea grassroots din Maidan, dar protestele din estul Ucrainei sunt, în acest moment, încă și mai descentrate, mai orizontaliste și mai grassroots. Nici Partidul Regiunilor, nici Partidul Comunist al Ucrainei nu joacă același rol de reprezentare politică pentru anti-Maidan pe care cele trei partide din fosta opoziție l-au jucat pentru Maidan. Așa-numitul „reprezentant al sud-estului Ucrainei”, fostul guvernator al regiunii Harkov Mihailo Dobkin, pe care Rusia plănuia să-l invite la negocierile cu UE și SUA pe picior de egalitate cu guvernul de la Kiev, a fost violent huiduit de protestatarii din Lugansk. De asemenea, aceștia nu au încredere în elita oligarhică de origine est-ucraineană; sau în cel mai bogat om din Ucraina, Rinat Ahmetov, care și-a asumat un rol de pacificator; sau în noul guvernator al regiunii Donetsk, Sergei Taruta. Și nu-l vor înapoi pe discreditatul și coruptul Ianukovici.
Baza socială a protestelor pare să fie mai plebee, mai săracă și mai puțin educată decât pe Maidan; vedem mai mulți muncitori și pensionari și nu atât de mulți intelectuali sau salariați cu studii superioare care să ajute la formularea unor revendicări clare și la susținerea lor în media.
Acesta e și motivul pentru care aceste proteste pot fi atât de ușor influențate din exterior. Nu e greu să intervii, să provoci și să manipulezi în favoarea intereselor Rusiei o revoltă descentrată a unor oameni speriați.
Protestele anti-Maidan nu pot fi susținute din toată inima și fără rezerve. Ca și cele de pe Maidan, ele sunt diverse. Unii participanți susțin alipirea de Rusia, alții vor mai multă autonomie în statul ucrainean. Naționaliștii ruși de extremă dreaptă, care nu sunt deloc mai breji decât naționaliștii ucraineni din Svoboda sau Sectorul Dreapta, participă la proteste laolaltă cu organizații de stânga. Populația din estul și sudul Ucrainei e divizată. Simultan cu manifestațiile anti-Maidan și cu ocuparea clădirilor administrative, au loc demonstrații de susținere a noului guvern și a unității Ucrainei.
Chiar dacă dintr-un punct de vedere abstract revendicarea federalizării și a alegerii directe a guvernatorilor regiunilor sună democratic, în realitatea ucraineană ele ar acorda de fapt mai multă putere magnaților locali, în loc să ducă la o auto-guvernare locală dinamică. Și la fel ca în vestul Ucrainei în timpul ultimelor faze ale revoltei de pe Maidan, poliția locală din Donetsk sabotează acum ordinele guvernului și i se permite adesea să preia controlul clădirilor și armelor fără prea multă rezistență, uneori chiar luând partea protestatarilor.
În loc să construim justificări necesarmente ipocrite pentru care suprimarea militară a unor protestatari înarmați este mai bună decât suprimarea militară a altor protestatari înarmați, sau extrema dreaptă pro-ucraineană este mai bună decât extrema dreaptă pro-rusă, sau guvernarea neoliberală ucraineană este mai bună decât guvernarea neoliberală rusă, și conform cărora trebuie să luptăm cu imperialismul rusesc, dar și să acceptăm interesele imperialiste occidentale în Ucraina, ar fi mai bine să susținem curentele progresiste și din Maidan, și din anti-Maidan, și să încercăm să le unim, pe baza revendicărilor comune de justiție socială, împotriva clasei dominante ucrainene și împotriva oricărui naționalism și imperialism.
varianta în limba engleză aici The Guardian