Procedura de aselenizare a modulului Chandrayaan-3, transmisă de ISRO, agenţia spaţială a Indiei, a fost urmărită în direct de peste 7 milioane de oameni pe YT. Prezentatorii au explicat pe parcurs procesul ştiinţific al misiunii, salutînd execuţia perfectă a fiecărei faze cu salutul indian Jai Hind. Planificarea perfectă a aselenizării a fost dublată de planificarea perfectă a momentului politic în care a avut loc acest eveniment global: astfel, prim-ministrul Modi a urmărit aselenizarea în direct din Africa de Sud, de la cel mai important summit BRICS din istoria acestui summit politic internaţional. Discuţiile cu liderii participanţi vor saluta fără îndoială acest succes major al Indiei. La cîteva secunde după aselenizare, Modi a ţinut dealtfel un prim discurs în direct din Africa de Sud, întîi în hindi, dînd însă de la bun început titlul acestui eveniment cosmic în engleză: “India Is Now On the Moon”.
După ce s-a adresat Indiei, Modi a vorbit apoi şi în engleză, pentru “lumea întreagă” – într-o traducere adaptată: – “Mă voi adresa acum tuturor popoarelor lumii: succesul misiunii lunare indiene nu îi aparţine doar Indiei, deşi sîntem în anul în care India deţine preşedinţia G-20 [şi va găzdui în curînd summitul G-20 la New Delhi]. Filosofia noastră – un pămînt, o familie, un viitor – este recepţionată pe toată planeta. Filosofia noastră bazată pe om a devenit universală. Misiunea noastră lunară se bazează pe această concepţie bazată pe om. Acest succes aparţine întregii umanităţi, şi va fi de ajutor pentru misiunile viitoare ale altor ţări. Sînt sigur că toate ţările lumii, incluzîndu-le pe cele din Sudul Global, sînt capabile de asemenea succese. Cu toţii putem aspira să ajungem pînă la lună şi dincolo de aceasta”.
Cu doar cîteva zile în urmă, misiunea rusească concurentă Luna-25 se prăbuşise în ultima fază a procesului de aselenizare – precum misiunea indiană precendentă, Chandrayaan-2, în 2019. După cum se vede, oamenii de ştiinţă indieni au învăţat din această experienţă şi au reuşit în doar patru ani să pună un modul în zona polului sud al Lunii. După prăbuşirea modulului Luna-25 – prima misiune coordonată de la Moscova după succesul sovietic al misiunii Luna-24 din 1976 – mediile şi agenţiile de ştiri occidentale au salutat cu o bucurie meschină acest eşec al agenţiei Roscomos dar şi al oamenilor de ştiinţă din Rusia. Considerentele legate de război s-au topit în beţia monoculturală. Dar asta nu schimbă faptele: în această bizară cursă contra cronometru dintre două state gigantice, Rusia şi India – ce ar trebui analizată în termenii săi proprii – Occidentul e chibiţul, cel care se uită şi comentează de la margine. În mod similar, tot ce pot face elitele occidentale în timpul summit-ul BRICS e să speculeze că India lui Modi e principala piesă mobilă şi că va urma pînă la urmă politica SUA, că va fi ok cu continuarea aceleiaşi ordini globale impuse de Occident. Dar, după direcţiile sale interne, mai corect ar fi probabil să se spună că statul Indian urmăreşte pe termen lung, prin instrumente precum BRICS şi G-20, crearea unei alte ordini globale, “mai justă”, dar din interiorul celei prezente, adică refuzînd orice confruntare sistemică ori între “blocuri”, preferînd jocul aparent ambiguu al cîştigurilor incrementale – aşa cum tocmai au demonstrat oamenii săi de ştiinţă. E ceea ce actuala generaţie de “diplomaţi” şi elite belicoase nu pare a înţelege.
La noile margini produse de aceste evenimente, nu doar supremaţia tehnologică a Occidentului, ci şi puterea simbolică a civilizaţiei occidentale se destramă. Tentativa lui Macron de a se autoinvita la summitul BRICS a fost respinsă fără drept de apel, iar grupul G-20 a redus semnificativ din puterea cartelului G-7, cel care a influenţat în măsură decisivă turnura neoliberală de la sfîrşitul anilor 1970. “Lumea întreagă” căreia i s-a adresat Modi în Africa de Sud vede această destrămare a supremaţiei occidentale şi o aliniază speranţei într-o lume mai justă şi mai democratică decît cea actuală. Rămîn însă mulţi care continuă să-şi întoarcă însă privirea – internalizînd şi mai abitir ideologiile eurocentrismului, ori mizînd oportunist pe alinierea cu puterea brută a celor ce domină. Azi, 23 august 2023, “India e pe lună” în acelaşi timp istoric în care România e “teritoriu NATO” iar liderii politici europeni se pregătesc pentru a treia mare întîlnire într-un format în afara celui al Uniunii Europene. Azi nici nu încape vorbă de vreo “întoarcere a armelor”, însă multe forţe se pregătesc pentru reorientarerea într-un cîmp redeschis. Destrămarea hegemoniei nu trebuie plasată doar în durata minusculă a ciclului de ştiri, ori ca degradare “morală”, aşa cum o fac reacţiunile conservatoare ale zilei, ci ca siaj al mişcărilor de durată contra acumulărilor enorme a istoriilor coloniale ce au produs supremaţia occidentală. Politicile conservatoare ce înregistrează azi succese în lupta contra globalizării neoliberale şi a hegemoniei liberalismului occidental, au ajuns tardiv, după cîteva decenii de dezastre, la cîteva adevăruri politice şi economice ce fuseseră articulate foarte clar de mişcările mult mai ample atunci ale decolonizării şi alternativelor de stînga, însă sînt foarte departe de a articula alternativele sistemice care fuseseră deja formulate atunci (precum NIEO) – sau măcar echivalente ale acestora. Sloganul de azi, India is on the Moon, îşi aşteaptă replica critică internă, un echivalent chiar mai puternic al celebrei satire din 1970 a lui Gil Scott-Heron, Whitey on the Moon. Dar succesul aselenizării lui Chandrayaan-3 va avea într-adevăr rezonanţe puternice într-o lume în plin proces de reorientare.