În acest moment, cu atât mai mult în urma crizei financiare, în special Europa și America de Nord se confruntă cu un fenomen social fără precedent: șomaj masiv (în unele cazuri de peste 50%) în rândul categoriei demografice formată de cei cu vârste între 18 și 35 de ani. Chiar și atunci când aceștia reușesc să obține slujbe, acestea sunt în cea mai mare parte precare, temporare, prost plătite și lipsite aproape de orice formăde securitate socială și de perspectivă. Totodată, cei mai mulți sunt supra-calificați, în general absolvenți de studii post-universitare. Aceste studii numai că au întârziat intrarea pe piața pieței de muncă până în jurul vârstei de 30 de ani, dar, precum în SUA, au dus și la acumularea unor credite uriașe în timpul studenției ce nu vor putea fi practic returnate în absența unor slujbe decente. Prin urmare, o întreagă generație se vede în fața imposibilității de a munci, de a fi exploatat în procesul muncii. Astfel, aceasta apare ca perfect inutilă societății de astăzi la nivel global, un strat aproape parazitar, dependent de sursele externe de venit (părinți, ajutor deșomaj, etc.). Pare că economia capitalistă globală din acest moment nu are nevoie de aceștia, în ciuda hiperspecializării profesionale pe care cei mai mulți o dețin.
CriticAtac vă invită la o dezbatere în jurul acestei teme. O prima direcție de analiză ar fi, desigur, cauzele structurale ale acestui fenomen global, având de a face cu contradicțiile existente la nivelul relațiilor globale de acumulare de capital de astăzi, relații ce fac din ce în ce mai puțin posibilă reproducerea societății în interiorul capitalismului, fie și sub forma acesteia de forță de muncă ieftină.O altă direcție de analiză la fel de fecundă pare a fi surprinderea numeroaselor efecte sociale pe care această stare de fapt le presupune: economice (precum modificări la nivelul bazei de taxare, a contribuțiilor publice, a sistemului de pensii și de sănătate), politice (cinismul față de formele de politică mainstream și ascensiunea unor forme anti-sistemice, atît la stânga cât și la dreapta), sociale (re-configurarea relațiilor de familie în sensul dependenței de această instituție pentru redistribuirea veniturilor, a ierarhiilor de gen și vârstă, a relațiilor de cuplu, a spațiului locativ, etc.)și culturale (noi forme de individualism, mișcări retro și nostalgic-recuperatoare). Ne propunem astfel să ridicăm câteva întrebări în jurul acestui subiect care de cele mai multe ori a fost doar constatat, nu și analizat:
-Care sunt implicațiile teoretice ale acestui fenomen pentru economia politică critică și pentru felul în care gândim astăzi capitalismul ca sistem de relații sociale?
-Ce dimensiune politică poate căpăta această categorie demografică, ce desigur că nu are caracterul unei clase în sine, dar pare a căpăta conturul unei forțe politice dincolo de diviziunile de clasă?
-În ce măsură acest grup demografic se poate alcătui într-o forță globală pentru schimbare, sau mai degrabă, nu va face decât să continue procesul de ieftinire a forței de muncă și a relațiilor concurențiale dintre muncitori?
-Este posibil ca experiența acestui segment de a trăi fără să muncească să se poată constitui ca un model generalizabil la nivelul întregii societăți?
-Ce înseamnă a trăi în criză permanentă,nu doar financiar-globală, dar și personală, la nivelul vieții de zi cu zi?
-În ce fel se articulează în acest context conceptele de pesimism, optimism și de viitor în raport cu planurile de viațăale unei persoane?
-În ce fel această situație schimbă definițiile despre ce înseamnă valoare (în general, dar și în raport cu munca)?
Textele temei:
Seduși și abandonați de cei 1%, ce alternative le rămân tinerilor? de Alexandru Macoveiciuc
Precari sau sclavi? de Corina Tulbure
Alexei Griegorevici Stahanov – liber întreprinzător de Claudiu Gaiu
Şi totuşi, cu ce au greşit tinerii din ziua de azi? de Marin Florian
Skilluri, skilluri, skilluri de Dan Sociu
