Zilele acestea am urmărit cu atenţie alegerile din Georgia din cîteva motive. Mai întîi, pentru că Georgia este una dintre ţările mele preferate, în care merg cu mare plăcere, şi-mi place modul de a fi al georgienilor. Iar apoi, pentru că din punctul de vedere al politicii regionale, ceea ce s-a întîmplat în Georgia în perioada postsovietică este destul de interesant şi semnificativ.
Şi iată că după mult timp, o coaliţie de opoziţie, Visul Georgian, a devansat partidul președintelui Mihail Saakașvili. Practic, după opt ani de zile, în Georgia vine la putere o altă coaliţie politică.
Din ce cauză a pierdut puterea Partidul Mişcarea Naţională al preşedintelui Saakașvili, un privilegiat al Casei Albe? Din ce am citit şi dicutat cu unii amici din Tbilisi, aş sintetiza cîteva idei de bază.
- „Mişa (Saakaşvili) vrea să fie mireasa de la toate nunţile şi mortul tuturor înmormîntărilor“ zice o glumă bună la Tblisi. Cu alte cuvinte, lumea s-a săturat să-l mai vadă, audă şi asculte toată ziua pe Saakaşvili. Orice putere se erodează, însă carismaticul preşedinte al Georgiei a supralicitat de multe ori cu prezenţa lui în mai toate problemele politice, sociale şi economice ale ţării. Timp de nouă ani de zile de cînd este la putere, televiziunea şi radioul de stat transmit fiecare mișcare a preşedintelui, fiecare gest şi fiecare discurs. E mult, mult prea mult pînă şi pentru iubitul americanilor.
- Cu tot sprijinul avut din pareta SUA & UE, economia Georgiei nu arată deloc bine, iar conflictul de acum cîţiva ani cu Rusia a agravat acest lucru şi mai mult, pentru că a întrerupt orice formă de colaborare între cele două state, Rusia avînd o pondere importantă în economia Georgiei. Criza din ultimii ani a afectat şi ea, la rîndul ei, destul de mult economia fragilă a țării, aşa că cel care trebuia să plătească politic nu era nimeni altul decît partidul de guvernare condus de Saakaşvili.
- „Faţada e zugrăvită, mizeria a rămas însă în curte“ ziceau amicii mei din Tbilisi cînd lăudam cîte o renovare a unei vechi clădiri. Cînd am mers acum cîţiva ani la Tbilisi, în primele zile am vizitat oraşul dus de oficialităţile care mă invitaseră. Totul părea frumos, pînă cînd au venit amicii mei să-mi arate „adevărata faţă a oraşului“. Cîteva lucruri care sar în ochi: toate instituţiile centrale ale puterii sînt renovate şi îţi fură privirea. Mai sînt renovate cîteva părți din zona veche, rezidenţe sau locuri de distracţie ale noii burghezii şi ale expaţilor sau diplomaţilor străini. La doi paşi de ei, totul se năruie. Te mai uimesc poliţia şi forţele de ordine (jandarmii), echipate cu haine, aparatură şi maşini noi. E un contrast imens între instituţiile de putere, instituţiile de forţă şi marea parte a populaţiei, vizibil săracă. De fapt, cam asta este esenţa politicii lui Saakaşvili. Iar acest lucru irită.
- Saakaşvili şi partidul său predică, fireşte, şi ei mantra neoliberală: reforma statului prin minimalizare lui, reforme profunde prin eficientizare, reducerea aparatului birocratic, piaţă liberă fără intervenția statului, desfiinţarea statului social (asistenţial în limbajul neocon) etc. Cunoaşteţi predica. E adevărat că puterea de la Tblisi a reuşit în mare parte să înlăture o parte a vechii nomenclaturi şi să o înlocuiască cu un aparat de „experţi tineri“. În realitate, avem acelaşi fenomen pe model neoliberal: blocarea accesului la resurse financiare şi joburi a unei clase majoritare în favoarea unei mici elite de ceea ce la noi se numeşte „băieţi deştepţi“. Cu alte cuvinte, mita şi corupţia nu mai sînt pentru toată lumea, ci doar pentru cei aleşi. Acest lucru nu doar irită, ci produce şi duşmani serioşi care au taxat dur partidul de guvernare.
- Saakaşvili şi partidul său au pierdut monopolul pe cîteva teme majore. În primul rînd, a pierdut monopolul pe naţionalism, pentru că şi partidul care a cîştigat, dar şi alte grupări politice îşi revendică „adevăratul naţionalism“. Şi-a mai pierdut monopolul pe două teme majore ale politicii georgiene: Rusia şi Occidentul. Rusia nu mai este percepută ca un „duşman de moarte“, ci ca unul „pragmatic“, cu care trebuie să faci business. Iar Occidentul nu mai e apanajul doar al domnului Saakaşvili. Bidzina Ivanişvili, liderul actualei opoziţii, cel care a cîştigat alegerile, este un miliardar (5 miliarde de euro) cu viziuni poate „mai occidentale” şi mai neoliberale decît Saakaşvili, dar care reuşeşte să speculeze bine şi obsesiile tîmpe ale acestuia.
- La alegerile recente, un rol imens l-a jucat un scandalul avînd în prim-plan publicarea unei înregistrări video cu imagini ale torturilor şi violurilor din închisorile Georgiene care au scandalizat o lume întreagă. Scandalul a fost imens şi a costat scump puterea de la Tbilisi.
Se va modifica ceva important în Georgia odată cu venirea la guvernare a unei noi puteri? Nu, absolut nimic. Pe plan intern, politica reformelor neoliberale va continua, aşa că vom asista la o polarizare şi mai radicală a grupurilor sociale care au o situaţie foarte precară şi sînt deja destul de polarizate. Pe plan extern nu putem vorbi de o apropiere de Rusia ci se păstrează încontinuare traseul pro-UE & SUA. E adevărat că Bidzina Ivanişvili pare a fi ceva mai pragmatic în relaţie cu Moscova şi poate ceva mai puţin dispus să devină „supusul docil“ al SUA & NATO. Dar asta rămîne de văzut. În rest totul rămîne pe vechi.