TEMA: Privilegiaţi şi marginali
Orice societate capitalistă, oricât de redistributivă sau egalitară, presupune o ierarhizare a membrilor săi. Bunăstarea generalizată nu elimină această polarizare, ci doar o atenuează: unii se află la baza piramidei, iar alţii la vârful ei, chiar dacă în unele societăţi distanţa dintre bază şi vârf este mai mică decât în altele. Marginalii şi privilegiaţii rămân o constantă a societăţii capitaliste.
Ce înseamnă să fii marginal şi ce înţelegem prin privilegiat? Volumul veniturilor este doar un criteriu de divizare. Stabilitatea locului de muncă, accesul la bunuri publice, accesul la informaţie şi anvergura reţelei sociale de suport contribuie semnificativ la incluziunea sau excluderea cuiva dintr-o societate. Dacă acum 200 de ani oricine trăia de pe urma vânzării forţei de muncă aparţinea, de regulă, marginalilor, astăzi avem salariaţi de lux şi manageri cu venituri ce depăşesc adeseori veniturile unor mici proprietari.
Munca atrage după sine privilegii în societatea modernă – la fel ca şi capitalul sau chiar mai mult decât acesta. Dar nu orice fel de muncă. Deţinerea unui loc de muncă stabil a ajuns un privilegiu în sine, în condiţiile în care drumul cel mai sigur spre precaritate îl reprezintă munca part-time sau munca pe perioadă determinată. Criteriile prin care un individ este catapultat la periferia societăţii şi cele prin care un altuia i se deschid larg toate uşile sunt variabile şi în continuă schimbare, urmând logica transformărilor capitaliste. „Distrugerea creatoare” anihilează adeseori şansele de succes ale unor întregi categorii sociale, iar „creaţia” întârzie decenii la rând sau, pur şi simplu, nu urmează niciodată. Spre exemplu, tinereţea, care în trecut reprezenta un avantaj biologic prin simplul fapt că indica o putere de muncă mai mare, este în prezent corelată cu şomajul ridicat: şomajul în rândul tinerilor fiind cel puţin dublu faţă de cel la nivel naţional. Nici educaţia, fetişul societăţilor moderne, nu mai reprezintă un garant pentru reuşita personală: şomerii cu diplome tind să devină tot mai numeroşi. Privilegiaţii de azi s-ar putea să devină marginalii de mâine fără a fi nevoie de revoluţii violente, ci prin simpla grijă a capitalismului dezlănţuit. Şi invers, marginalii de azi ar putea să ajungă nişte privilegiaţi – nu printr-o inversare a raporturilor sociale, ci pur şi simplu datorită extinderii precarităţii şi redefinirii conceptului de privilegiu. Exploatarea ar putea deveni un lux de exemplu, dacă nu cumva deja acest lucru se întâmplă. Cine ne sunt marginalii şi cine privilegiaţii – cei de azi, dar şi cei de mâine?
Textele temei:
- Flexibilizarea muncii: privilegii şi marginalizați / de Ciprian Domnisoru
- Rampa de gunoi: spațiul marginalității urbane avansate rasializate în România de azi / de Vincze Eniko
- Precariatul şi de ce-ar avea acesta nevoie de o democraţie deliberativă / de Guy Standing
- De-marginalizare prin industrializare? / de Pavel Sebastian-Raul
- Școala exclușilor. Precaritatea învățămîntului rural / de Mihaela Michailov
- Politica marginalizării. Abrupt şi invizibil /de Cristina Rat
- Muncă pe rupte plus sărăcie lucie – câteva consideraţii pe marginea statutului de marginal în România / de Victoria Stoiciu