A
cest interviu era programat de ceva vreme. Nicușor Dan, din lipsă de timp probabil, a răspuns întrebărilor mele abia acum, în al 12-lea ceas. Între timp, pe platforma CriticAtac, a existat un șir de texte polemice legate de candidatura lui Nicușor Dan (Nicușor Dan la Primărie? Nu mulțumesc de Florin Poenaru / Tribalizarea României. Eu zic să legalizăm vînzarea votului de Costi Rogozanu/ Nicușor Dan: a se vota sau a nu se vota de Iulia Popovici /Pentru o nouă alianță politică. Răspuns lui Florin Poenaru & Costi Rogozanu de Norbert Petrovici). Dincolo de atitudinea pro sau contra Nicușor Dan, este evident că apariția lui pe scena politică locală este singura care a mai animat puțin viața electorală a capitalei. Din punctul meu de vedere, îngrijorător este faptul că „fenomenul Nicușor Dan“ repetă în mare aceeași schemă și paradigmă a alegerilor din ’96: aduce însă, pe lîngă vechile cutume politice locale, și cîteva „îmbunătățiri“, precum apolitismul candidaților („noi nu facem politică, ci administrație“) și cea a tehnocratului („nu avem nevoie de politician, ci de gospodar/ specialist“). După mine, este un indiciu al regresului reflecției și acțiunii politice în societatea românească. După alegeri, poate vom face o dezbatere amplă pe aceste subiecte. Dar acum, să vedem ce zice Nicușor Dan.
Dragă Nicușor Dan, ca să te arunci într-o astfel de aventură precum cea de cucerire a postului de primar al Capitalei trebuie să ai un motiv foarte serios… Ce te mînă în această luptă?
E o luptă pe care o duc deja din 2006, instituțional din 2008 prin Asociația Salvați Bucureștiul. Mă exasperează direcția în care merge orașul. De la nivelul asociației, am putut să limităm doar anumite derapaje ale primăriilor, dintre multe derapaje. Din poziția de primar poți să impui direcția de dezvoltare a orașului.
Spune-mi, te rog, ce crezi că te califică să fii primar al Bucureștiului? Eu de ce aș vota cu tine? Doar din cauză că nu-mi plac adversarii tăi?
Pentru că nu sunt din gașca politicienilor care te fură de 20 de ani este un motiv serios. Pentru că am, prin activitatea pe care am desfășurat-o, o garanție de onestitate și de luptă pentru binele comun. Dar și, dacă preferi, pentru că sunt un om care înțelege ce înseamna un oraș în secolul 21, în competiția globală.
Care sînt, din punctul tău de vedere, problemele majore ale Bucureștiului?
Principala problema este că orașul își epuizează cu frenezie resursele. În linii mari, principalele atuuri ale unui oraș în competiția globală sunt: oamenii, în special cei calificați, terenurile, patrimoniul natural (unde este cazul) și construit. Tinerii pleacă din București pentru că nu găsesc locuri de muncă la nivelul pregătirii lor. Terenurile centrale devin rând pe rând mall-uri. Iar patrimoniul construit este agresat continuu. Nu mai vorbesc despre uriașul jaf din banii publici.
Să vorbim despre programul politic. Ce-ți propui tu să faci, care sînt punctele centrale ale proiectului tău pentru București?
Programul are trei linii mari.
În primul rând, o directie de dezvoltare, care să dea un fundament economic orașului. Ținta este să facem din București un centru regional în IT și industrii creative, iar proiectul „Dâmbovița, axă creativă” propune amplasarea unui mix de afaceri în această direcție și de spații și campusuri universitare în spațiile încă libere de-a lungul Dâmboviței.
În al doilea rând, chestiuni de bun simț care țin de viața de zi cu zi a cetățeanului, și nu tot felul de autostrăzi sau poduri. Creșe și grădinițe, posibilități pentru copii după terminarea programului școlar, centre culturale de cartier, răscumpararea piețelor agroalimentare de către primărie și eliminarea intermediarilor, înlocuirea CET-urilor și reducerea la jumătate a prețului gigacaloriei, eficientizarea transportului public.
În al treilea rând, o transparență totală a activității primăriei, începând cu buget, contracte, facturi, lista imobilelor publice și a contractelor de închiriere. Și dezbateri publice reale cu cetățenii în chestiunile importante ale orașului.
Hai să vorbim despre bani. Știi, banii în ziua de azi lasă cele mai profunde urme și pentru mine, de exemplu, este foarte important să știu sursa de finanțare a oricărui lucru. A participa la alegerile pentru primăria capitalei presupune și anumite cheltuieli, un anumit buget. Spune-mi, te rog, care sunt sursele de finațare ale campaniei tale electorale?
Donații de la persoane fizice. Am publicat pe site-ul de campanie, nu știu alt candidat care să o fi făcut, lista completă a cheltuielilor și a donațiilor până la 31 mai 2012. În total am primi 35-40.000 euro până la 31 mai 2012. Consider remarcabil că acești oameni mi-au donat bani din buzunarul lor, după cum consider remarcabil că sute de oameni au participat voluntar la această campanie. Au fost oameni cu funcții importante care au lipit afișe.
Uite, îmi scrie un prieten din SUA cam așa: ”Din ce ințeleg, campania lui Nicușor e o coproducţie a PDL cu mult ajutor logistic din zona ONG-urilor tradiţional aliate cu oameni din PDL, de acolo vin și banii.” De unde această impresie? Există o apropiere de zona PDL sau e doar o impresie falsă?
Nu există nici o apropiere. Se pot verifica pe pagina www.salvatibucurestiul.ro, în comunicatele de presă ale asociației și în procesele deschise de asociație, că am atacat autoritățile locale de toate culorile. Spre exemplu, când Liviu Negoiță a fost propus premier am trimis un comunicat „Liviu Negoiță – zeci de ilegalități urbanistice“. Impresia cu apropierea de PDL vine din faptul că l-am atacat consistent pe Sorin Oprescu. În mintea unora, dacă îl ataci pe Oprescu nu poți fi decât sluga PDL-ului, ei excluzând posibilitatea acțiunilor generate de conștiință.
Acum să discutăm o problemă delicată. Sînt voci care te acuză că ai fi homofob. Acuzele vin din partea unui public care, în mod normal, ar trebui să te susțină, căci multe din acțiunile tale sînt apropiate ideilor acestor grupuri ”urbancool”. De unde au apărut aceste acuze și care este poziția ta față de această problemă?
A fost o declarație din 2000 în care nu mă manifestam împotriva homosexualității, ci spuneam că majoritatea are dreptul să impună în fața minorității, în acest caz homosexuală, regula de comportament în spațiul public. M-am delimitat în mai multe rânduri de această afirmație de acum 12 ani, exprimându-mi deschiderea față de toate minoritățile.
Sincer să fiu, în mare parte simpatizez cu multe din acțiunile tale legate de salvarea unor clădiri, spații etc. Am însă față de acest tip de acțiune o anumită reținere pentru că lipsesc din ecuație oamenii. Repet: sînt pentru acest tip de luptă, însă am o mare problemă cînd totul se reduce la salvarea clădirilor, iar oamenii care locuiesc alături de noi sînt ignorați cu desăvirșire… Întrebarea mea: în ce măsură proiectele tale se vor ocupa nu numai de clădiri, spații, ci și de oameni?
Te înșeli. Am ajutat sute de oameni în probleme care țin de zona construcții – urbanism. Însă un caz în care un om luptă pentru ca vecinul să nu construiasca mai înalt și să-i ia lumina nu este foarte mediatizabil. Am luptat pentru ca cei 1.000 de oameni din zona Berzei-Buzești să nu fie scoși din casele lor, pentru că acolo a fost vorba de păstrarea unui cartier, cu tot cu oamenii din el. Am luptat mult pentru păstrarea spațiilor verzi, iar aici relevanța pentru viața oamenilor este evidentă.
Să mergem pe cazuri concrete. Tu și simpatizanții tăi faceţi referință adeseori la procesele cîștigate împotriva primăriei. Să luam un exemplu: faptul că ai reușit să stopezi lucrări, inclusiv acum, la bulevardul Victoriei-Uranus. Ce le spui însă oamenilor din zonă prinși zilnic în acest şantier, unii fără gaze și apă?
Acest caz este o mare dezinformare. O să o corectez aici.
În primul rând, dacă Primăria s-ar fi dus la Ministerul Culturii să ia avizul obligatoriu, s-ar fi găsit soluția pentru cele patru benzi + tramvai fără demolarea clădirilor. Soluția există pe hârtie.
În al doilea rând, noi am început procesul de oprire a lucrărilor înainte ca orice demolare să fi avut loc. Primarul iresponsabil a început demolările pentru a pune toată lumea în fața unui fapt împlinit. Știa că pierde, pentru că îi lipseau avizele obligatorii de la cultură, mediu și dezvoltare.
În al treilea rând, în momentul în care procesul a ajuns la final și lucrîrile au fost oprite, noi am fost extrem de responsabili și ne-am angajat la o negociere cu primăria ca să scoatem oamenii din situația imposibilă în care erau. Am ajuns la un acord după o lună și jumătate (15 iulie 2011 față de 2 iunie 2011). De pe 15 iulie 2011, primaria ar fi putut să construiască pe direcția nord-sud, dar nu a făcut-o pentru că nu avea bani. Deci, au demolat fără să aibă banii să reconstruiască.
Bucureștiul este un oraș în care segregarea rezidențială în funcție de clasă socială și identificare etnica este o realitate pregnantă. Nu există nici un element în programul tău politic care să discute decalajul de servicii publice între cartiere. Care este opinia ta ca cetațean în acest sens?
Nu știu ce cuprindea programul meu în momentul primirii întrebărilor, pentru că a existat o variantă intermediară. În varianta finala există în programul meu: baze sportive și centre culturale de cartier, construirea de locuințe sociale și măsuri de protecție socială pentru persoanele vulnerabile. Există și o măsură pentru care am fost catalogat drept comunist, obligarea dezvoltatorilor de complexe rezidențiale la un procent de locuințe sociale, tocmai pentru a crea o mixitate socială.
Cercetarile arată că cele mai active asociații civice sunt asociațiile de locatari și proprietari de apartamente de blocuri. Cum ai vedea ca primar al Capitalei utilizarea acestui activism pentru obiectivele politice fixate?
Un primar independent va fi într-o tensiune cu Consiliul General și sprijinul oricărui tip de activism va fi binevenit. Îmi propun să câștig sprijinul asociațiilor și al cetățenilor printr-o transparență totală a activității primăriei.
Zilele acestea m-am confruntat cu o problemă destul de delicată: am vrut să organizez un eveniment în Piața Universității carre să pună în discuție povestea pieței (un eveniment mai degrabă cultural). Am depus proiectul la primărie și am trecut printr-un întreg proces complicat de autorizare. Mi se cerea nu doar proiectul, ci fiecare imagine, text, acțiune prezentată în detaliu, pentru a fi aprobată, pentru ca în final să mi se spună că evenimentul nu poate fi autorizat, pentru că există riscul ca acesta să fie interpretat ca o incitare la protest. Atunci am înțeles că pentru cei de la primărie protestul nu este un drept, ci un rău care le pune în pericol poziția. Spune-m, te rog, cum vezi tu reglementarea adunărilor publice în București?
Vorbești cu un om care a fost amendat de trei ori de jandarmerie pentru „participări la manifestații ilegale“ și care a anulat apoi amenzile în instanță. Am luat de asemenea câteva zeci de autorizații de la comisia de care vorbești. Ce vorbești este un abuz din partea comisiei, care era obligată, conform legii, să aprobe adunarea și să asigure protecția ei.
În reglementarea adunărilor publice trebuie să ne aplecăm și asupra legii 60/1991, care are multe elemente din alte timpuri.
Știi foarte bine că în București există un dezechilibru foarte mare între sectoare. Ai vreun plan care să reducă disparitatea dintre sectoare, atît ca investiții, dar și ca standard de viaţă, preturi, etc.
Susțin reorganizarea administrativă a Bucureștiului, dar în urma unei analize serioase. Susțin de asemenea modificarea procedurii de împărțire a bugetului între sectoare.
Eu simpatizez cu independenții, dar nu prea cred că ei pot face ceva pe termen mediu și lung dacă nu reușeșc să atragă susținerea unor partide puternice. Experiența din România ne arată că ”independenții” nu au sorți de izbîndă. După cum știm, activitatea primăriei Bucureștiului s-a blocat de multe ori tocmai pentru că o grupare politică a boicotat altă grupare politică. Cum vezi tu colaborarea cu partidele politice care vor compune Consiliul General al Primăriei? Pentru a putea impune proiectele e nevoie ca majoritarii să te susțină. Cum îi vei convinge?
Este un mit indus de Basescu și Oprescu, că Primarul nu poate face nimic fără Consiliu. Am răspuns în detaliu la această chestiune în articolul http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ce-poate-face-primarul-fara-consiliu-79240.html
A propos, față de ce partid te simți mai apropiat? Ai o orientare politică? Din cîteva texte de-ale tale pe care le-am citit te bănuiesc a fi conservator, iar anumite acțiuni ale tale îmi spun că nu ești suficient de conservator. Nu vreau să speculez, așa că te las pe tine să zici…
Am văzut partidele acționând în Bucuresti și nu văd mari diferente. Le-am văzut cooperând foarte bine în chestiuni de culise. E aceeași gașcă, deci nu există apropiere posibilă.
Încep definirea mea politică de la acțiune și las încadrarea ideologică pe mai târziu. Să străbatem întâi drumul până la a nu se mai fura jumătate din buget.
Ce este remarcabil la această campanie a fost că a reunit oameni de orientări politice diverse, care nu au avut discuții doctrinare și au avut chiar foarte puține discuții pe program. Principala motivație a fost să scăpăm de o clasă politică compromisă și să o înlocuim cu oameni rezonabili, din clasa oamenilor de bun-simț.
Vrei să transmiți ceva la final?
Vreau să semnalez că o să candidez și la Consiliul General, în afară de candidatura la Primărie. Cine vrea să mă voteze va trebui să pună ștampila pe numele meu pe două buletine din cele patru pe care le primește.
Rog cititorii să iasă la vot. Îi rog să voteze, pentru acum și pentru mai târziu, cu candidatul pe care îl considera nimerit, fără influența sondajelor de opinie, cu credința că semenul lui face la fel. Și miracolul se poate produce.