Casian Pandelică este unul dintre acei preoţi care nu este de acord cu predarea religiei în şcoli, dar nici cu construirea Catedralei Mântuirii Neamului, „o monstruozitate lipsită de raţiune” şi care a participat în iarna acestui an, împreună cu un grup de enoriaşi, la protestele din Piaţa Universităţii, cerând „instituţiilor statului să îşi facă datoria şi să nu se comporte obedient şi lipsit de raţiune legislativă”. Casian Pandelică şi-a exercitat meseria de preot în comuna Reviga, judeţul Ialomiţa timp de şapte ani, dar în 2011 a fost caterisit (răspopit) pentru neascultare. Deşi a fost expulzat de BOR, preotul Casian a fost urmat de enoriaşii din parohia Reviga şi astfel, întreaga parohie s-a rupt de BOR, ieşind de sub autoritatea acesteia şi constituindu-se într-o comunitate religioasă autonomă fără personalitate juridică. Preotul Casian a continuat să slujească în biserica parohiei Reviga până când a fost expulzat în urma unui act judecătoresc pe care el îl consideră abuziv şi ilegal. Acum, biserica din Reviga este înconjurată în permanenţă de jandarmi, iar el ţine slujbele religioase la el acasă. Timpul şi-l împarte între activitatea religioasă, muncile agricole şi discuţiile infinite cu avocaţii pe marginea proceselor intentate de episcopie. „Nu există libertatea de religie şi de conştiinţă în statul român. Există exploatare din partea BOR, care se reflectă foarte violent la nivelul cetăţeanului. Sintagma aceea că biserica e stat în stat nu poate sa funcţioneze într-un stat de drept, nu putem vorbi de enclave legislative”, crede Casian Pandelică, care pe lângă Facultatea de Teologie de la Piteşti a absolvit în 2002 şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, Bucureşti.
Victoria Stoiciu: Va rog sa îmi povestiţi când şi cum a început conflictul dvs. cu Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor şi, implicit, cu BOR? Care au fost motivele reacţiei atât de dure a BOR – a fost un incident singular sau un cumul de cauze?
Preot Casian Pandelică: Au existat o serie de fricţiuni dintotdeauna între mine si episcopie. Un prim incident a fost înregistrat în momentul în care biserica comunei Reviga a primit o sponsorizare de la o firmă care se oferea să ne pună la dispoziţie materialele necesare ca să schimbam toată tabla de pe biserică. Atunci am fost oprit de la episcopie pentru că nu aveam aprobarea episcopului. Mi s-a spus foarte clar că dacă doresc să fac această lucrare, o voi face cu firma X, cu tabla de cupru cumpărata şi adusă de firma lui Y, iar firma care vrea să ne ajute, mai bine să facă o donaţie în bani, nu să se apuce să efectueze ei lucrarea. Aşa funcţionează sistemul, prin aceste reţele clientelare prin care se trag bani destul de masiv. Se mai întâmpla şi situaţia aberantă în care episcopia te anunţa din senin: te apuci şi pictezi biserica, termenul de execuţie este un an, în data cutare te apuci să ridici schela, cu firma indicată de ei şi la suma indicată de ei. Dacă nu ai bani, nu eşti un bun administrator, episcopul nostru de Slobozia, Vicenţiu Grifoni, aşa ne spune : nu există parohii sărace, nu există preot care să nu aibă bani, există preot care nu ştie să administreze. Primul lucru declarat la întâlnirea cu preoţii de PS sa, episcopul Grifoni, a fost : „Eu am venit să fac bani, am învăţat asta la Bucuresti, cine nu va ţine pasul cu mine, e liber să plece”.
Apoi au mai fost tot felul de fricţiuni legate de comercializarea unor Biblii – există această practică a protoieriilor şi episcopiilor de a induce şi obliga preoţi să comercializeze tot felul de bunuri, gen cărţi, vin, icoane, etc., care li se cere să fie vândute. Însă în practică nu se aşteaptă ca aceste bunuri să fie vândute, apoi furnizaţi banii, banii se cer în prealabil. După câteva episoade la adresa mea, am achitat, am achitat în avans, apoi am lăsat intenţionat câteva Biblii şi am spus că atunci când se vor vinde, voi achita. Ei bun, pornind de la acest pretext mi se face un raport într-o primă instanţă în care se invoca faptul ca am datorii financiare la episcopie – era o sumă modică, mai mult principială. Deci, conflictul a debutat cu ani buni în urmă, într-un conflict cu tatăl meu, care e şi el preot, deci nişte conflicte personale transpuse în plan profesional.
Următoarea fricţiune s-a produs la scurt timp, când protopopul s-a înfăţişat într-o zi de dimineaţă şi a vrut să facă un control la lumânări, un control contabil al gestiunii, dar care s-a transformat într-un episod halucinogen. În acea perioadă, angajata hangarului unde erau depozitate lumânările era în concediu şi neputând să îi permit protopopului accesul în incinta hangarului unde se vând lumânările, dânsul s-a purtat într-un mod huliganic, a încercat să spargă uşa. Eu am sesizat acest aspect către episcopie, pentru că inclusiv oamenii din localitate s-au arătat revoltaţi. Episcopia mi-a spus sec să fac ascultare, că „o să fie bine” şi nu a luat nici o măsură. Din contra, eu am fost cel care am primit o dojană arhierească – un soi de o măsura disciplinară. După două astfel de dojane, se dispune o a treia care e mult mai gravă şi nu a trecut decât foarte puţin timp şi am ajuns şi în această situaţie. De data aceasta protopopul a decis să desfăşoare un control financiar de amploare, care s-a sondat cu un OK din partea lui, totul a fost în regulă, există proces verbal. Dar după ce dânsul a plecat din localitate, a anexat o a doua notă de reclamare la adresa mea privitor la faptul ca după ce am încheiat inspecţia fiscală mi-am permis să mă dezbrac de reverenda de preot în faţa dânsului şi să o aşez pe scaun. Pentru acest gest, pentru că m-am dezbrăcat de reverendă, episcopia a dispus o a doua măsură disciplinară, care cea de-a doua, însumată cu prima, duc la cea de-a treia, mult mai serioasă. Aceasta e o măsura pe care o dispune seful staff-ului din episcopie care conduce totul şi se materializează într-o canonisire. Asta consta în obligativitatea de a merge într-o mănăstire pentru o perioadă de timp limitată, decisă de episcop şi de a rămâne acolo efectiv, lăsând la o parte familie, copii, şamd, fiind practic privat de libertate, e un fel de închisoare sub o formă sau alta.
Victoria Stoiciu: Şi dumneavoastră aţi refuzat să vă supuneţi şi să executaţi această măsură disciplinară, mergând la mănăstire? Care au fost urmările nesupunerii dumneavoastră?
Preot Casian Pandelică Bineînţeles că am refuzat pentru ca déjà erau două măsuri abuzive în prealabil, pe care le-am sesizat şi de care nu s-a luat act şi în ciuda acestui fapt am ajuns la cea de a treia şi atunci am zis : e momentul să punem piciorul în prag şi să ne oprim aici. Am făcut lucrul acesta degeaba, pentru că Episcopia a procedat imediat la suspendarea din funcţie. La momentul suspendării mele din funcţie eu am contestat acest lucru la episcopie, mitropolie şi patriarhie, răspunsul pe care l-am primit fiind cât se poate de sec. Am deschis şi o acţiune judecătoreasca pe această temă cu un termen fixat în 2013 , pentru că era pe dreptul muncii şi ulterior după acest episod, refuzând să merg la mănăstire şi dorind o întrevedere cu cineva care ierarhic ar fi avut un cuvânt de spus. Însă în zadar, ceea ce s-a întâmplat este că am fost caterisit – un act juridic prin care eşti concediat din structura unui cult. Practic, nu ti se recunoaşte dreptul de profesie în acel cult. Când se ajunge la astfel de acte, în mod normal, trebuie să existe motivaţii ferme. Aceste motivaţii nu există în fapt, ele sunt doar invocate şi fabricate, rezumându-se la un simplu principiu al ascultării sau obedienţei, de care nu am dat dovadă. De aici a plecat toată această nebunie care ulterior s-a complicat.
Victoria Stoiciu: Deci, care au fost motivele legale pentru care aţi fost suspendat din funcţie şi caterisit? Au fost invocate anumite prevederi din legislaţia muncii?
Preot Casian Pandelică: Nu, nu a existat nici o referire la legislaţia muncii. Fenomenul religios în România se poate desfăşura în baza unei legi cadru, care se numeşte Legea Cultelor. Ea prevede ca fiecare cult în parte se poate organiza din punct de vedere al regulamentelor de ordine internă pe baza unei legislaţii proprii – regulamentele de ordine internă sau statutul, aplicabile strict în interiorul cultelor. Acestea sunt nişte regulamente care sunt avizate ulterior sub forma unei hotărâri de guvern , care însă nu trebuie să încalce legislaţia în vigoare şii drepturi prevăzute constituţional, ceea ce nu e cazul in privinţa statutului BOR. Statutul BOR sau HG 53/2008 conţine nenumărate nereguli cu privire la dreptul la proprietate, de exemplu întâlnim noţiunea de dobândire a unei proprietăţi prin sfinţire, mai simplu spus dânşii invocă patrimoniul BOR în baza faptului că o dată au sfinţit un lăcaş de cult, ceea ce face ca acest lăcaş să treacă automat în patrimoniul lor. Asta e aberant! Doi, se încalcă dreptul de petiţionare şi acces la justiţie – nu poţi să apari în faţa unei instanţe chiar şi în cauze de interes propriu decât cu aprobarea episcopului. Daca nu respecţi această prevedere, intri din nou sub incidenţa neascultării, pe care o poţi practic aplica la orice. Si alte lucruri. Ce e interesant e că în acest statut nu găseşti nici o modalitate de contracarare a actelor abuzive săvârşite de conducătorii bisericii, nicăieri nu vezi prevederi referitoare la unde ai putea reclama pe un superior, un episcop sau protopop, ei sunt infailibili. Acest statut încalcă orice legislaţie în vigoare, orice drept cetăţenesc. Astfel că suspendarea mea nu a fost în baza legislaţiei muncii, ci in baza acestui statut al BOR, adică în baza refuzului meu de a merge la mănăstire.
Victoria Stoiciu: Ce s-a întâmplat după ce v-au suspendat din funcţie? De ce a continuat conflictul?
Preot Casian Pandelică: Episcopia în frunte cu episcopul Sloboziei, Vincenţiu Ploeşteanul (Grifoni) a adus un alt preot în localitate care a forţat nota cu oamenii, a ridicat mari pretenţii financiare la adresa lor. Oamenii, plecând de la un termen de comparaţie, imediat au simţit diferenţa şi atunci a intervenit ruptura – într-un final, oamenii au făcut un protest în incinta bisericii, într-o zi s-au adunat si au spus „Părinte, nu mai slujiţi aici, nu vă vrem! Vrem să ştim cu ce a greşit preotul vechi în fapt, să ni se spună şi nouă!”. În momentul în care am văzut că nu exista o cale de dialog cu episcopia şi văzând insistenţele oamenilor, am considerat necesar să onorez cererile lor, fapt pentru care am încercat să găsim o formă legală de funcţionare pe care să mergem. Şi forma cea mai la îndemână din punct de vedere legal, conform legii cultelor, este aceea de organizare în grupare religioasă fără statut juridic. Am mers pe formula de grupare religioasa fără statut juridic. Deci, parohia noastră s-a înfiinţat sub forma unei grupări religioase autonome, iar proprietatea parohiei este, evident, biserica, pentru că bisericile nu au fost niciodată ale altcuiva decât ale celor care le-au construit si întreţinut, adică ale parohiilor. În momentul în care noi ne-am constituit ca grupare religioasă autonomă, în acel moment noi ne-am rupt, am ieşit de sub incidenţa BOR, din toata structura ierarhică, lucru pe care dânşii nu l-au recunoscut, neavantajându-i să recunoască. Deci eu, împreună cu consiliul parohial (oamenii aleşi de comunitatea religioasa ca reprezentanţi ai bisericii) am decis ieşirea de sub ascultare, schisma de BOR, eu fiind angajatul comunităţii cu un contract de munca înregistrat la ITM între mine şi consiliul parohial. Funcţia de preot, trebuie să precizez, conform legii cultelor nu se poate exercita decât cu acordul expres al unei structuri religioase cu sau fără personalitate juridică. Asta era in 2011 noiembrie.
Victoria Stoiciu: Şi totuşi, conflictul nu s-a terminat aici, pentru că în decembrie 2011 a survenit episodul, destul de mediatizat, cu debarcarea jandarmilor în localitate. De ce au fost trimise trupele de jandarmi?
Preot Casian Pandelică: Episcopia a procedat la o încercare de preluare a patrimoniului, înfăţişându-se în localitate cu efective de jandarmi şi poliţişti şi încercând să intre în incinta bisericii, unde eu ţineam slujbele. Astfel, pe 29 decembrie au venit jandarmii şi poliţiştii, însă neavând nici un act legal la mână care să justifice intervenţia lor, misiunea lor nu s-a scindat cu succes şi, mai mult chiar, s-au lovit de opoziţia oamenilor din localitate şi a mea. Noi am precizat că nu mai facem parte din BOR …Ei au venit să intre în biserică, să dea senzaţia oamenilor că ei, ca şi instituţie titulară controlează situaţia, era o formă de intimidare, nu aveau însa nici un fel de mandat, aşa că noi ne-am opus şi nu au putut face nimic.
După acest incident au înţeles că aveau nevoie de o justificare legală pentru o altă intervenţie pe care voiau să o facă, aşa că au încercat o modalitate de acţiune în justiţie prin ordonanţă preşidenţială de evacuare la adresa mea ca şi persoană. Adică, episcopia doreşte sa îl evacueze pe numitul Casian Pandelică, în baza HG 53/2008. Culmea e că dânşii au obţinut admiterea acestei acţiuni şi aici iar e un viciu de procedură pentru că ordonanţa preşidenţială de evacuare nu se poate emite decât dacă există un proces de fond. Dar eu nu am încă un proces de fond cu episcopia şi totuşi dânşii au trecut déjà abuziv către ordonanţa pe care au şi obţinut-o. Când am aflat ca această ordonanţă a fost admisă am depus o contestaţie atât din partea consiliului parohial, cât şi un recurs. Eu am menţionat în recurs că nu pot preda un bun ce nu îmi aparţine, biserica nu e a mea. În acest moment, jurisprudenţa ar fi trebuit să îşi spună cuvântul şi să nu emită un titlu executoriu pana la judecarea contestaţiilor. Dânşii însă au sărit din nou calul şi au investit un executor judecătoresc pentru evacuare, lucru care s-a şi întâmplat. Într-o dimineaţa, marţi 27 martie, la orele 7 jumătate dimineaţa au venit din nou episcopia cu protopopul şi cu un grup de scutieri, mascaţi, poliţie de proximitate, tot felul de echipaje. Eu nu eram în localitate. Clopotarul a anunţat oamenii din sat trăgând clopotul, exact ca în 1907 când lua foc satul. Au venit vreo sută de oameni, opunând rezistenţă în faţa trupelor de jandarmerie, s-au aşezat în faţa bisericii şi au blocat porţile. Văzând că oamenii au blocat intrarea jandarmii au tăiat gardul…cel mai curios e că jandarmii nu ascultau de şefii lor, ci de protopop, toată acţiunea se transferase în subordinea protopopului. După ce a fost spart gardul, oamenii s-au retras atunci pe treptele bisericii, cu menţiunea că la poartă jandarmii au abuzat pe cineva care şi-a prins mana în gard şi au tras până erau să îi rupă mâna. Apoi, pe treptele bisericii a urmat episodul doi de violenţă… o anumită doamnă, brutalizată fiind, si-a scrântit un picior şi din cauza şocului a făcut şi o criză de inimă…astfel încât a fost necesară chemarea ambulanţei pentru ambele persoane. Încet-încet, jandarmii i-au săltat pe oameni pe sus cu japca şi au spart uşile bisericii, încuietorile, tot, şi s-au apucat de inventariat – un inventar de preluare, practic – şi au instalat un sistem de alarmă propriu, încuind apoi uşile bisericii. Temeiul legal pe care au mers a fost acest HG 53/2008 care spune că parohia este sub directa jurisdicţie a BOR, dar jurisdicţia e una, proprietatea e altceva. Mai mult decât atât, ai jurisdicţie asupra unui bun atâta timp cât faci parte din acea formă de organizare, din acel cult. Dar, o dată ce te-ai rupt, nu poţi să vii să iei oamenii pe sus prin abuz.
Victoria Stoiciu: Se pare că ne aflăm în faţa unui abuz din partea mai multor instituţii – un abuz al justiţiei, al forţelor de ordine şi nu în ultimul rând al BOR. Cum va explicaţi această conlucrare a instituţiilor laice şi religioase în comiterea acestui act abuziv ? Credeţi că putem vorbi în România de o delimitare clară între sfera laică şi cea religioasă?
Preot Casian Pandelică: Este un parteneriat abuziv la adresa libertăţilor cetăţeneşti şi o încălcare flagranta a oricărei legislaţii în vigoare. Atitudinea domnului judecător în cauză am sesizat-o ca fiind neregulamentară, am depus o sesizare la adresa conducerii instanţei, plângere la care mi-a răspuns tot dânsul, în calitate de purtător de cuvânt. Se încearcă o înlocuire a regulilor laice, a statului de drept, cu principiile bisericii şi cu obedienţa de care ar trebui să dea dovada orice slujitor bisericesc. Dacă facem o paralelă între abuzurile ce se săvârşesc în zona administrativă şi juridică a statului, în zona laica, cu abuzurile ce se săvârşesc în biserică, vedem că este o întrepătrundere atât de flagrantă între religie şi politic încât nu se mai poate pune semnul întrebării dacă există stat laic sau nu…Şi asta, cu toate că în Legea cultelor se spune clar că statul român e liber faţă de orice ideologie religioasă sau atee.
O să vă dau un exemplu. În Reviga, primarul, care este de la PDL, a ales să conlucreze pe faţă cu episcopia şi să facă uz de poziţia sa pentru a intimida oamenii din sat. Şi le explică oamenilor: eşti cu mine sau eşti cu popa. Or, oamenii i-au spus : la primărie suntem cu dumneata, la biserică cu preotul, sunt două lucruri diferite. Constatând că oamenii reacţionează altfel decât ar fi vrut dânsul, a schimbat tactica şi a trecut la ameninţări: te tai de la ajutoare sociale, nu iţi mai dau adeverinţa pentru pământ, ameninţări dintre cele mai variate.
Victoria Stoiciu: De ce credeţi că primarul a ales să facă această opţiune, să se alieze cu episcopia şi nu cu oamenii din sat, cei care îl votează? Credeţi că va fi recompensat în vreun fel de episcopie pentru asta? Şi dacă da, cum?
Preot Casian Pandelică: Va primi un sprijin cu siguranţa, într-un fel sau altul, mai ales la nivel de partid. Grifoni e în relaţii foarte bune cu domnul Vasile Blaga de la PDL, la care a apelat nu de puţine ori, deci iată conexiunea. Sunt toţi mână în mănă. Mai frumos e, să vezi, episcopia a acordat diferite distincţii reprezentanţilor statului – primarului, şefului jandarmeriei, iar aceştia nu se jenează să apară în diferite ocazii cu acea ditai cruce pe piept, jignind poate alte persoane de alte convingeri religioase. Şi în nici un caz o uniformă, cum e cazul domnului Parepa Nicolae, care e şeful inspectoratului de jandarmerie, o uniformă a statului laic, reglementată prin lege, nu poate să mai fie compusă şi dintr-o mare cruce pusă pe piept, dânsul trebuie să se hotărască dacă face parte din BOR sau e reprezentant al statului laic.
Victoria Stoiciu: Şi care este situaţia acum, jandarmeria înconjoară în continuare biserica? Dumneavoastră mai ţineţi slujbe religioase pentru acei enoriaşi care vă urmează? Cât de mulţi sunt aceştia?
Preot Casian Pandelică : Actualmente, domnul primar din Reviga este omul care e primul în uşa bisericii împreună cu forţele de ordine, încercând sa convingă oamenii să meargă la noul preot. Acest nou preot ţine slujbe în biserică fiind păzit de jandarmerie şi de politie . Sunt şase cetăţeni în total care asistă la aceste slujbe.
Eu ţin slujbele acasă la mine, acolo vine lumea. Acum am fost anunţat că mi se va intenta o nouă plângere pe baza faptului că îmi exercit funcţia de preot. Or, funcţia de preot se exercită în baza recunoaşterii din partea unei structuri religioase cu sau fără personalitate juridică. Atât timp cât această grupare mă recunoaşte, care e problema ? Au epuizat,cred, jumătate din Codul Penal în cazul meu şi nu s-a încheiat. Mai nou, au încercat sa depună plângeri şi la adresa consiliului parohial, pentru a-i intimida pe oameni. Este o agresivitate din partea BOR la adresa populaţiei! BOR agresează şi intimidează populaţia prin instituţiile laice ale statului, prin primar, jandarmi, justiţie, şamd. Se creează un climat de tensiune şi teroare de panică, în momentul în care vezi 24 din 24 poliţie şi jandarmerie postaţi în faţa bisericii, dube, mascaţi. Nici nu fac nimic, în intervalul în care ei stau acolo, alături, la câţiva metri depărtare, s-a spart o locuinţă, fără ca nimeni din forţele de ordine să intervină. Eu ca şi persoană şi toţi membrii familiei suntem monitorizaţi în permanenţă, avem mereu echipajul de poliţie în spate, de cum am ieşit din curte, pentru că, cică, am instiga oamenii. Suntem terorizaţi de forţele de ordine. S-a ajuns şi in situaţia hilară în care, la o înmormântare care era fixată în prealabil şi unde eu fusesem rugat de familia celui decedat să ţin slujba de înmormântare, în momentul în care am ajuns acolo au anunţat imediat reprezentanţii episcopiei, astfel încât în maximum o oră au venit vreo 17 preoţi, dintre care o parte au rămas în biserică, iar o parte, însoţiţi de un echipaj de politie, încolonaţi, au venit la mort, ca să ia ei mortul şi să îl ducă la groapă, să efectueze ei serviciul de înmormântare. Practic, au luat mortul pe sus, l-au scos efectiv pe geam – au spart geamul şi l-a scos pe partea cealaltă a ferestrei. Au pus mortul în tractor fără să se mai oprească pe la colţuri, cum spune tradiţia…şi au mers aşa cu echipajul de poliţie în faţă. Or, de poliţie nu beneficiază decât coloanele oficiale…În biserica îi aştepta primarul şi ceilalţi 15 preoţi lăsaţi acolo în prealabil.
Victoria Stoiciu: Ce părere aveţi despre predarea religiei în şcoli? Conform legii, această materie este opţională, dar in practică ea a devenit obligatorie. Vi se pare ca educaţia religioasă ar trebui sa fie limitată la spaţiul privat şi instituţiile religioase sau poate ea să fie extinsă şi în instituţiile publice, cum e şcoala?
Preot Casian Pandelică: Consider că predarea religiei în scoli nu are o relevanţă atâta timp cât şcolile au în primul rând vocaţia instituţională de a forma aptitudini şi obişnuinţe. Educaţia religioasă nu trebuie făcută în şcoli. Educaţia religioasă trebuie făcută, dacă se doreşte, în sânul familiei. La ora actuala e foarte clar că nu e vorba de o opţiune a părintelui. Prozelitismul acesta pe care îl practicăm încă din perioada prunciei nu poate să ducă la nimic bun decât la o obedienţă ieşită din comun şi la o îngrădire a conştiinţei şi a deprinderilor intelectule ale copiilor. Pentru că vrem sau nu vrem, BOR la ora aceasta apelează la acest lucru şi in educaţia juvenilă. Opţional s-ar putea crea module de învăţământ religios, dar numai la cererea explicită a părinţilor, dacă s-ar dori o catehizare a copiilor. Este vorba despre acest parteneriat agresiv cu statul pe care BOR îl face la adresa cetăţeanului – cu alte cuvinte, îl ortodoxim cu forţa, fie că vrea, fie că nu. Poţi fi liber să iţi exerciţi religia, dar sub forma în care iţi spunem noi. Aici avem şi o problemă a învăţământului teologic care creează comportamente ale preoţilor destul de obediente si lipsite de personalitate, ajungând la înlocuirea ideii de Dumnezeu si conştiinţă cu ideea unei singure persoane, atotştiutoare, care e episcopul sau cine e în vârful ierarhiei.
Victoria Stoiciu: Care este opinia dvs. despre construcţia Catedralei Mântuirii Neamului? Se spune că acest proiect pune, pe de o parte, o presiune enormă de preoţi, care se vad obligaţi să cotizeze volens nolens la construcţia catedralei – există forme de presiune din partea BOR în vederea obţinerii de fonduri în acest scop? Pe de alta parte, în luna februarie Guvernul a aprobat alocarea unui fond de 10. mil RON pentru construcţia catedralei, iar săptămâna aceasta Primăria Bucureştiului a făcut acelaşi lucru, alocând şi ea o sumă comparabilă. Vi se pare firească finanţarea din bani publici a unui asemenea proiect? Este el necesar din punct de vedere religios?
Preot Casian Pandelică: Dacă în 89 aveam un număr de biserici care satisfăcea foarte bine cerinţa religioasă a oamenilor, am asistat la extinderea fără precedent a bisericilor, că era sau nu era nevoie. Ele nu au fost create la cererea comunităţii, ci la dorinţa aparatului bisericesc, care voia crearea a cât mai multe puncte de impozitare. Daca în 89 aveam câteva arhiepiscopii şi mitropolii, acum avem peste 45, fiecare cu staff-ul ei şi tot ce cuprinde. Modul în care se construiesc aceste lăcaşe de cult este cât se poate de abuziv, pentru că în principiu se spăla bani din partea unor aleşi, cum ar fi senatori, deputaţi şi primari…se fac cu firme neapărat clientelare, pentru ca nu poţi face o lucrare la o biserică decât cu aprobarea episcopiei.
În vederea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, pentru fiecare parohie în parte s-a dispus tipărirea de chitanţiere cu specificarea clară „pentru Catedrala Mântuirii Neamului” şi iniţial s-a dispus o sumă fixă pe lume, pentru parohiile din categoria 1 aceasta fiind de 1000 lei noi pe lună. Ulterior, fiind câteva reacţii vehemente, printre care şi eu, nu au mai cerut o sumă plafon, dar într-o formă sau alta au mers pe aceeaşi formulă. Banii trebuie căutaţi în conturile episcopiei şi ai episcopului. Episcop Vincenţiu are maşină de 130.000 euro, casă în Bucuresti, mănâncă doar la restaurante cu sprânceana de viţel argentinian şi altele din astea. Iar ca modalitate de extragere a sumelor din parohie se practică această catehizare forţată, îi dam preotului 30 de Biblii pe care să le vândă cu câte 50 de RON fiecare. Sau altă chestiune – kilogramul de lumânări, pe care îl găsim în comerţ la suma de 7-10 Ron, déjà după adaosul comercial. Ei, un kilogram de lumânări BOR-iste costă 70 RON!. Si se spune clar că nu au voie enoriaşii să vină cu alte lumânări decât cele de la episcopii. Toti banii în proporţie de 80% pleacă către episcopii, nu rămân în parohie. La început de an e o contribuţie bisericească anuală, sume strânse cu ocazia Bobotezei şi a Crăciunului – în februarie vine o foaie A4 în care sunt dispuse diferite fonduri, fondul mitropoliei, fondul filantropia şamd, aceste fonduri trebuiesc plătite toate, la ele se cotizează, scurt! Însumate se duc la 100 000 milioane doar la început de an. Peste asta vin restul de lucruri : vinişoare, cruciuliţe, candele, pe care le găseşti la Metro de 3-4 ori mai ieftine …e si penibil momentul, vine omul şi iţi spune că la colt, la Ghită, se vinde candela de 4 ori mai ieftin, dar vedeţi, aceasta de la biserică e sfinţită…
Privitor la catedrală, hotărârea de a ridica o astfel de monstruozitate e lipsita de orice raţiune. Este foarte clar ca suntem asimetrici cu putinţa populaţiei de a mai suporta un nivel de trai atât de scăzut. În nici un caz mântuirea nu se săvârşeşte în modul în care dânşii o percep, ca pe o mântuire colectivă. Şi nici într-un caz nu putem asimila ideea de biserică cu aceea a unui mall sau parlament cu turle, cum se vrea aceasta catedrală. Biserica ar trebui sa fie ruptă de toate influenţele politicului, or prin localizarea ei, lângă Casa Poporului, se asociază doua simboluri. Astfel se va face aceasta similitudine : statul român – stat bisericesc. Iată cine face legea în ţara asta, biserica – asta va crede omul. E lipsita de raţionalitate aceasta gândire ca în perioada de criză să se înalţe catedrale. Bălăceanu Stolnici afirma că toate marile construcţii bisericeşti au fost realizate pe vremuri de criză. Intr-adevăr, aşa o fi, dar dl. academician pierde din vedere un lucru important din istoria bisericii universale : protestantismul a apărut într-o astfel de perioadă, când se cereau biruri pentru construirea catedralei Sfântul Petru din Roma din toate parohiile. BOR e conştient că cetăţeanul este spoliat de orice putere de decizie, pentru că faptic instituţiile statului complotează împotriva lui.
Nu cred că această catedrală satisface nevoile populaţiei la ora actuală. Ba din contra, în condiţiile în care mergem în spitale şi ni se spune să cumpăram medicamentele de la farmacie, la urgenţă suntem aruncaţi în drum pentru că nu au spaţii de internare, în condiţiile în care unităţile de învăţământ sunt desfiinţate, noi facem astfel de cheltuieli iraţionale şi ilogice ?! Astea nu sunt decât rezultatul unei ierarhii care clar este ruptă de realitate şi de contextul în care populaţia trăieşte, relevantă e şi titulatura pe care dânşii o folosesc în mediul lor pentru a desemna populaţia – aceea de „prostime”. Trăim o perioada feudală, inchiziţia încă funcţionează prin instituţiile statului. Inchiziţia există, nu eşti tras pe roată fizic, ci eşti tras pe roata instituţiilor statului, sunt forme moderne de exploatare si de subjugare a oricărei voinţe si a oricărui raţionament. Nu există libertatea de religie şi de conştiinţă în statul român. Nu există. Există exploatare din partea BOR, care se reflectă foarte violent la nivelul cetăţeanului.
Victoria Stoiciu: Ştiţi că în România avem mai multe biserici decât şcoli. Cum vă explicaţi această situaţie?
Preot Casian Pandelică: Şcolile nu aduc bani, şcolile consumă bani, a investi în educaţia şi viitorul copiilor pentru Guvernul României nu este o afacere de interes. Cât timp, dacă ai construit o biserică, aceasta iţi aduce beneficii electorale şi avantaje materiale. Bisericile produc bani, şcolile şi spitalele nu, şi atunci haideţi să ne umplem de biserici!
Victoria Stoiciu: Făceaţi mai devreme o paralelă între apariţia protestantismului în sânul religiei catolice şi situaţia actuală, când se pune presiune pe cetăţeni şi credincioşi pentru a ridica Catedrala Mântuirii Neamului. Putem vorbi de apariţia unui soi de protestantism în interiorul BOR ? Este cazul dumneavoastră un caz singular sau vorbim de o situaţie generalizată de nemulţumire?
Preot Casian Pandelică: E o încercare, există o tensiune, dar care este stopată cu maximum de violenţă. Un singur pas făcut concret şi situaţia ar putea să le scape de sub control şi atunci tratează cu maximă seriozitate orice deviaţie apăruta. Nu, nu sunt un caz singular. În generaţia actuală de preoţi s-au găsit câteva grupuri de oameni care au gândit mai departe şi au înţeles faptul că preotul este un slujitor al comunităţii, iar nu comunitatea îl slujeşte pe preot. Singurul meu reper este acela că atât timp cât oamenii conştientizează că au un cuvânt de spus, nu e totul pierdut. Aş invoca cazul preoţilor de la Huşi, părintele Lucian Botez alături de un grup de preoţi, actualmente caterisiţi. Acolo e vorba de un conflict de muncă referitor la salarizare. Dânşii au sesizat procuratura pentru faptul că nu le-au fost depuse la asigurările de stat sumele aferente vis-à-vis de salarizările pe care dânşii le aveau, din contra, au fost depuse la sume mult mai mici, de aici şi explicaţia că unii preoţi ies cu pensii mai mici, alţii cu pensii mai mari. Şi că nu au semnat în original statele de plată de la culte, fiindu-le oprite sume importante de bani de către episcopie şi protoierie. În baza unei reclamaţii si unor dovezi – state de plată date de culte la cererea procurorului de data aceasta – ei au demonstrat asta. Dânşii au deschise atât acţiuni în civil, cât şi în penal, ceea ce nu a împiedicat BOR să ia măsuri disciplinare şi la adresa acestor preoţi, caterisindu-i şi pe ei, şamd. Şi acei preoţi slujesc in aceleaşi condiţii ca şi mine, atâta tot că peste dânşii încă nu au intrat cu jandarmii. Particularitatea mea e că la Slobozia avem un episcop – Victor Grifoni (Vincenţiu Ploeşteanul), o persoană greu de înţeles prin prisma trăirii ortodoxe…Faptul că el e episcop a influenţat foarte mult situaţia, pentru că el vine cu o experienţă destul de violentă dobândită de la patriarhie şi nu încearcă nici într-un fel o legitimare a funcţiei sale prin credincioşi, ceea ce este şi firesc, pentru ca în funcţiile acestea de conducere în care ei se numesc ei sunt numiţi de sus în jos. Dânsul a fost investit de PDL, dovadă că la investirea lui a fost prezent şi Traian Băsescu şi alţii. Orice episcop – ca sa vedeţi legătura dintre politic şi religios – este investit cu acordul Primului ministru şi este asimilat secretarilor de stat, inclusiv ca şi salarizare.
Victoria Stoiciu: Ştiu că la un moment dat dvs. împreuna cu un grup de enoriaşi v-aţi alăturat protestatarilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti. Acest lucru pare, la prima vedere, uşor ciudat, dat fiind că BOR şi propaganda religioasă “oficiala” propovăduieşte mai degrabă supuşenia şi umilinţa, decât revolta şi spiritual contestatar. Oare ne îndeamnă religia să fim mai supuşi, mai conservatori? Cum se explică participarea dvs. la proteste? Care au fost principalele nemulţumiri şi principalele revendicări ale dvs. şi ale enoriaşilor?
Preot Casian Pandelică: Da, am fost în Piaţa Universităţii cam 100 de oameni, cu autocarul, cu mijloacele de transport proprii. Revendicările au fost simple : a cere instituţiilor statului să îşi facă datoria şi să nu se comporte obedient şi lipsit de raţiune legislativă. Sesizând faptul că noi nu mai avem nici un fel de dorinţă în a ne subordona BOR şi dorim să fim lăsaţi în pace şi să nu mai fim hartuiţi.
Victoria Stoiciu: Credeţi că o schimbare a Guvernului ar remedia situaţia? Credeţi că problema se află doar la nivelul actualei colaţii de guvernământ?
Preot Casian Pandelică: E un parteneriat care avantajează politicul enorm de mult, indiferent cine e la putere, deci nu din schimbarea puterii va veni adevărata schimbare. Cât timp această biserică nu este forţată să intre in legalitate, sa funcţioneze conform legilor statului, ea va comite abuzuri în continuare. Sintagma aceea ca biserica e stat în stat nu poate sa funcţioneze într-un stat de drept, nu putem vorbi de enclave legislative. Acest statut pe care ei îl invoca, HG 53/2008, adică statutul BOR, conţine aspecte neconstituţionale şi am găsit de cuviinţa să îl contestăm ca şi neconstituţional. Însă voit sau nu dacă vom analiza competenţele Curţii Constituţionale vom constata ca HG nu face parte din ele, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra constituţionalităţii HG-urilor. Un HG nu poate fi contestat decât în contencios administrativ, dar Curtea Constituţională nu judecă excepţia de neconstituţionalitate a HG-urilor, la fel ca în cazul legilor, ordonanţelor de urgenţă, samd. Dacă îmi cereţi personal părerea, eu cred că e o breşă creată special pentru băieţii deştepţi de la BOR. Datorită acestui lucru şi a multor altora, nu există nici chiar in latura religioasă libertate. Nu te poţi ruga lui Dumnezeu cu poliţia în spate…dacă mâine vei dori să fii şaman, teoretic nimeni nu iţi interzice, practic însa da. Si veţi fi surprinsă să constataţi că instituţiile statului, în loc sa citeze ANAF şi legislaţia fiscală în vigoare, îmi citează din regulamentul BOR când ajung la ei cu o sesizare. La politie, iarăşi, ni se citează din « biserica noastră străbuna, strămoşeasca »,, şamd.