Cînd comerțul bate libertatea individuală

Iulia Popovici
Iulia Popovici (n. 1979) este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cultural, colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varşovia, Viena, a coordonat ateliere de dramaturgie şi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema Veche (România) şi Dialog (Polonia), precum şi în reviste din Franţa şi SUA. Din 2006, coordonează colecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea cărţii Un teatru la marginea drumului (Cartea Românească, 2008) şi a scris prefeţe, note introductive şi postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie românească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak, Editura Koinonia, Cluj (2008), o antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză şi o alta, de dramaturgie contemporană poloneză în traducere românească. Acum lucreaza la a doua antologie de teatru polonez şi la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre finanţarea culturală în România şi e o convinsa activistă socială part-time.

TEMA: Stop ACTA!

Se cheamă Tratatul Comercial împotriva Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement – deci, ACTA). Nu arată foarte periculos și n-are decît 25 de pagini (dintre trei – și nu una, cum aprecia, recent, ministrul român al Comunicațiilor, Valerian Vreme – dedicate mediului digital). Dar dacă va fi ratificată de Parlamentul European, în luna iunie, ACTA ne va schimba din rădăcini modul de viață (și nici artiștii nu vor trăi mai bine). România a semnat recent ACTA – și spune, prin vocea pomenitului ministru de resort că va trebui să ne conformăm dacă nu vrem să fim ca Rusia și China. Cu o săptămînă înainte de semnarea de la Tokio, raportorul european pentru ACTA, europarlamentarul francez Kader Arif, și-a dat demisia din această funcție, denunțînd lipsa de transparență și refuzul celor responsabili de a accepta sugestiile oferite de Parlamentul European.

În primul rînd, e prima dată la noi cînd transferul digital de informație copyright-ată e pus pe picior de egalitate cu bunurile contrafăcute. Altfel spus, un film care circulă pe torrenți e tot una cu un pantof pe care niște, să-i numim, chinezi cumsecade au scris Mike. O altă categorie de produse vizate sînt medicamentele generice, a căror distribuție se dorește mult mai strict controlată, nu pentru protecția sănătății cetățenilor, ci pentru respectarea drepturilor comerciale ale producătorilor. „De exemplu, aspirina se vinde pe internet ca la aprozar“, spune Valerian Vreme; ceea ce nu înseamnă că cei care-o vînd pe internet au manufacturat-o la ei acasă sau că e contrafăcută, iar producătorul nu obține profit, ci că producătorii de astfel de medicamente generice (nesupuse regimului de prescriere medicală) își doresc un control mai mare asupra comerțului cu ele, asigurîndu-și cota dorită de profit, indiferent dacă asta limitează accesul oamenilor la produse de mare necesitate. Forma finală a ACTA e rezultatul direct al faptului că societatea civilă nu a fost invitată la negocieri (rămase cît se poate de secrete), iar principalii autori sînt organizațiile internaționale de comerț și nu reprezentanții direct aleși ai cetățenilor vizați.

Revenind la aspirina de pe internet: în momentul de față, internetul e dominat de o regulă de bază, care face posibil YouTube, Facebook, Twitter și multe altele – degrevarea de responsabilitate a intermediarului (respectarea drepturilor de autor este responsabilitatea utilizatorului și nu a celui care furnizează suportul-vehicul). În această situație precisă, ACTA nu ne distinge de China, ci ne face la fel – China responsabilizează furnizorul pentru conținutul vehiculat. Căci ACTA spune că semnatarii acordului trebuie să asigure cadrul juridic pentru ca autoritățile să poată impune unor terțe părți blocarea canalelor de comercializare a acestor bunuri contrafăcute – eventual, aflăm mai încolo, la simpla cerere a deținătorului de licență și inaudita altera pars (fără citarea pîrîtului, cum ar veni), ba chiar în absența unei solicitări directe. Adio aspirine pe internet, pentru că furnizorul de servicii de internet (cunoscut drept ISP – Internet Service Provider), la cererea unui fabricant de astfel de medicamente sau pentru că i se pare ceva suspect și e făcut responsabil el însuși, poate opera blocarea magazinului online pînă la verificarea respectării copyright-ului. Avangardistă ca de obicei, Franța, care are deja Legea Hadopi (utilizatorii primesc avertismente graduale pentru utilizarea rețelelor P2P), dorea în noiembrie 2011, prin vocea lui Nicolas Sarkozy, să stopeze și streaming-ul și descărcarea directă prin impunerea asupra furnizorilor a unei obligații de supraveghere.

Asta va face și ACTA. „România, dacă vrea, poate să ofere date privind ID-ul de unde s-a făcut o anume tranzacţie pe internet“, zice ministrul Vreme. Ca să vrea, trebuie să și poată, iar pentru asta, furnizorii de servicii de internet, care pînă acum erau doar intermediari lipsiți de responsabilitate, trebuie să stocheze informații despre activitatea utilizatorilor, pe care ulterior vor avea permisiunea să le transmită unor terțe părți, fără acordul utilizatorilor. Interesant e că la jumătatea lui ianuarie, Comisia Europeană a dat publicității un comunicat despre comerțul electronic și alte chestiuni digitale, conform căruia există o propunere ca, la sesizarea industriei de divertisment, motoarele de căutare, serviciile de plată și de publicitate online să nu mai poată furniza servicii contractuale site-urilor vizate, tactică aplicată de Guvernul SUA în disputa cu WikiLeaks.

„Ceaușescu“ este marcă înregistrată la OSIM; dacă ACTA întră în aplicare, orice site care folosește referințe la Ceaușescu neconforme cu dorințele deținătorilor mărcii ar putea fi blocat. Din ACTA nu cîștigă artiștii și creatorii, ci intermediarii lor, administratori comerciali ai unor drepturi intelectuale care au căpătat sensuri atît de vaste, încît pot acoperi orice, doar să merite drumul pînă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (numele de Ceaușescu se pare că merită). Sau poate nici ei nu cîștigă prea mult – în Franța, cu Legea Hadopi cu tot, creșterea vînzărilor pe iTunes a fost în rata constantă observabilă dinaintea aplicării legii. ACTA este un tratat cu acoperire internațională vastă, ceea ce permite controlul schimburilor pe internet pe jumătate din planetă, și asta e o miză mai importantă chiar și decît conservarea profiturilor. România nici măcar nu e o piață cu potențial pentru industriile beneficiare ale ACTA, nouă ne va fi doar blocat accesul la informație pe care oricum n-o putem cumpăra. Însă informații vitale legate de viața privată (de unde, cu cine, ce comunicăm) ar putea fi stocate și transferate altcuiva fără ca măcar să știm. Orice dorință de protest vehiculată în medii virtuale va fi înăbușită în fașă – vom sfîrși, deci, prin a semăna cu China mai mult decît s-ar fi crezut.

În semn de protest față de semnarea de către Polonia a tratatului, parlamentarii polonezi au purtat o mască – aceeași intens vehiculată de-a lungul protestelor din Europa din ultimele luni –, o mască Guy Fawkes. Ar trebui avertizați că dacă și le-au făcut singuri acasă, sînt pasibili, conform ACTA, de represalii din partea Time Warner, producătorul filmului V for Vendetta, care a înregistrat oficial patentul pentru fața lui Fawkes. Care e mort din 1606.

Text apărut şi în Observator Cultural

Autor

  • Iulia Popovici (n. 1979) este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cultural, colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varşovia, Viena, a coordonat ateliere de dramaturgie şi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema Veche (România) şi Dialog (Polonia), precum şi în reviste din Franţa şi SUA. Din 2006, coordonează colecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea cărţii Un teatru la marginea drumului (Cartea Românească, 2008) şi a scris prefeţe, note introductive şi postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie românească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak, Editura Koinonia, Cluj (2008), o antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză şi o alta, de dramaturgie contemporană poloneză în traducere românească. Acum lucreaza la a doua antologie de teatru polonez şi la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre finanţarea culturală în România şi e o convinsa activistă socială part-time.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole