TEMA: Protestele din ianuarie 2012
Primit la redactie de la S.C un Mahalagiul Inept
Zilele acestea are loc, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de mult, un protest spontan ale cetățenilor (viermilor, ciumpalacilor, boilor, țăranilor) din București și din toată țara. În afara reacțiilor huliganilor politici, citați mai devreme, am auzit tot felul de indivizi vorbind despre lipsa unor lideri ai protestatarilor sau de lipsa unor revendicări clare. Tocmai asta face ca acest protest să fie inedit și relevant din punct de vedere social. Cetățenii adunați în piață au motivații diferite, au supărări și probleme diverse, dar au și un scop comun – acela de a-și face vocea auzită. În contextul lipsei de dialog, a adoptării legilor la limita constituționalității a huliganismului, a violenței discursurilor politice și a aroganței specifice celor care au găsit “singurele soluții posibile ”, oamenii au găsit modalitatea cea mai eficientă de exprimare a propriilor preferințe. În cele urmează voi încerca să evidențiez unele dintre lucrurile care-i frământă pe mulți dintre membrii mahalalei inepte, printre care cu mândrie mă număr. Evident că mai sunt și multe altele și că această listă poate fi completată. Ceea ce vreau să arăt este că aceste demonstrații nu se limitează la doleanțe precum demisia președintelui sau a guvernului ci iau în calcul și nevoia oamenilor de a-și recâștiga demnitatea de cetățean. Prin urmare, cred că rândurile celor de mai jos îi pot ajuta pe cei interesați (care oricum nu citesc pentru că nu au nevoie – doar nu vor să devină aroganți și rezistenți la schimbare precum absolvenții de studii superioare în viziunea președintelui) să afle unele dintre motivele protestelor din piață.
- Respect față de cetățeni indiferent de mediul în care activează (public sau privat), de nivelul intelectual de situația socială și de opiniile pe care le exprimă. În România avem o problemă fundamentală cu ideea de drepturi cetățenești și de respectare a acestora. Avem drepturi dar nu avem nici infrastructura și nici deschiderea necesară pentru respectarea acestor drepturi.
- Respect față de instituțiile fundamentale ale democrației: politicieni care să nu mai batjocorească instituțiile pe care le conduc sau ale căror membrii sunt. Respectul față de litera și spiritul constituției, respect față de importanța simbolică pe care ar trebui să o aibă instituțiile politice, respect față de ideea de stat de drept (și nu de stat de drepți) și față de cetățeni.
- Tratament egal pentru toți cetățenii – distribuția echitabilă a resurselor publice între categoriile sociale și limitarea asistenței sociale pentru anumiți actori ai sectorului privat. Sistem social bazat pe criteriul cetățeniei și nu pe capacitatea de plată sau pe criteriul contributivității.
- Limitarea alocărilor bugetare către instituțiile de represiune sau către cutia milei, limitarea statului polițienesc și laicizarea alocărilor publice.
- Limitarea încercării de obținere a profiturilor comerciale de pe urma unor servicii care nu reprezintă altceva decât drepturi fundamentale ale cetățenilor și accesul egal echitabil și corect al cetățenilor la servicii sociale. Nu avem nevoie de companii de asigurări medicale care să ne facă inspecția tehnică periodică având ca scop creșterea profitului sau care să ne aleagă discreționar spitalele la care să ne tratăm.
- Asigurarea unui sistem de vot cu adevărat reprezentativ și care să nu îngrădească participarea la competiția politică. Partidele politice actuale doresc un sistem electoral care să le asigure un oarecare monopol reprezentațional, noi ne dorim un sistem de care să asigure reprezentarea proporțională a intereselor sociale.
- Intelectuali publici care să se ocupe de producerea de idei și nu scrierea pe blog a unor mesaje elitist jignitoare (mahalaua ineptă a fost precedată de celebra misera plebs a lui Patapievici).
- Un discurs politic care să nu mai gireze indolența și incompetența prin argumente economice; sărăcia și deficitul bugetar reprezintă probleme de distribuție a resurselor și nu de lipsă a acestora.
- Dialog social real bazat pe negociere și compromis și nu pe dictat și furnizarea de beneficii unilaterale pentru anumite organizații patronale. Relațiile dintre cercurile guvernamentale și grupurile de afaceri reprezintă una dintre principalele surse ale problemelor politice și economice ale Europei. Atitudinea negativă față de clasa politică se justifică tocmai prin faptul că politicienii au abandonat interesele cetățenilor și au preluat discursul, ideologia și acțiunile cerute de anumite companii private.
- Politici publice bazate pe legitimate, compromis și satisfacerea intereselor cetățenilor și nu pe soluții ideologice lipsite de relevanță și argumente.
- Oameni politici care să nu-mi spună că există o singură soluţie şi care să se creadă depozitari ai unui adevăr unic, cel pe care-l susțin ei.
- Limitarea fondurilor alocate politic autorităților locale pentru investiții benefice exclusiv clienților politici.
- Simplificarea legislației de înființare și funcționare a partidelor politice în așa fel încât să se faciliteze competiția reală prin eliminarea barierelor de acces.
- O piața a muncii nedistorsionată de intervenția politică. Acțiunile guvernamentale au extins oferta de forță de muncă în condițiile unei contracții a cererii ceea ce a dus la limitarea câștigurilor salariale. În plus, nu mai vrem minciuni referitoare la grija guvernanților față de creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, când ei sunt cei care blochează posturile în domenii vitale pentru dezvoltarea României (sănătate, educație, etc).
- Un stat puternic care să nu devină captiv unor grupuri de interese restrânse. Reglementarea piețelor atunci când acestea devin instrumente de promovare a inechității și intervenția pentru limitarea comportamentului discreționar al actorilor economici din industrie (vezi industria petrolieră).
- Limitarea măsurilor de austeritate – care au acutizat criza socială și morală a României și a Europei și s-au aplicat discreționar. Austeritatea este impusă doar atunci când se iau în calcul cheltuieli pentru furnizarea drepturilor cetățenești, nu și atunci când se irosesc miliarde de euro pentru investițiile care nu aduc beneficii nimănui în afară celor care le derulează. Poate începe să se aplice austeritatea și pentru coalițiile de redistribuție care-și împart resursele bugetului public.
P.S poate unul dintre cele mai amuzante momente al acestor zile este zicerea unuia dintre jandarmii din piață care suna cam așa “luați siteul de cultură și băgați-l în dubă”.
P.S 2 – Democrația poate merge și dincolo de trotuare – și anume în sanctuarul păzit cu sfințenie de forțele de ordine care apără traficul – adică pe bulevarde.