TEMA: Protestele din ianuarie 2012
Un text de: Simina Guga si Victor Vozian
“Persoane de genul celor care au participat la protestele din ziua precedentă au fost astăzi identificate în Piaţa Universităţii şi reţinute,” spunea luni seară un poliţist de la Secţia 15 – imaginea “huliganului” ce trebuie reţinut, rămânând astfel la subiectivitatea jandarmului. Acelaşi poliţist, arăta mândru captura acestei seri: un briceag mic si unul mare, o şurubelniţă, un box, un plic cu marijuana, o cagulă, măşti sanitare de protectie împotriva gazelor lacrimogene, un bulan si un pistol (probabil cu bile). Pentru oricine a văzut cele câteva sute de “ţestoase” din centrul Bucureştiului, plus cei câteva sute de jandarmi în uniformă şi politisti în civil, aceasta “captură” pare, din nou, o glumă proastă.
Acestea, împreuna cu cele peste o sută de persoane reţinute abuziv chiar din rândul manifestanţilor paşnici, reprezintă bilanţul oficial al zilei. Bilanţul neoficial sunt :
- Persoanele legitimate, reţinute, bătute şi ameninţate. Dezlantuirea fortelor speciale de interventie dupa 12 noaptea asupra trecatorilor, lovituri impartite arbitrar.
- Ipocrizia jurnalistilor si invitatilor de la televiziuni care prezintă si comenteaza ştirile ca şi cum acestea nu ar avea nici o legătură cu ei, ba din contră (noroc cu unii dintre reporterii care transmiteau de la faţa locului şi care păreau că sunt mai implicaţi în evenimente).
- Sictirul primarului Oprescu care părea trezit din somn la ora 10 seara
- Ipocrizia liderilor opoziţiei, care, chiar dacă cu jumătate de gură, mai încearcă parca să capitalizeze politic situatia creata.
- La televizor- putine discutii despre brutalitatea arbitrara a fortelor de ordine in comparatie cu ingrijorarea generalizata fata de soarta proprietatilor si a bunurilor– magazine, chioscuri, banci, masini, reclame, statii de autobuz atacate. Apelul la firmele private de paza – ultimul resort al sigurantei publice.
Dacă în prima zi a protestelor oamenii cereau insistent demisia lui Băsescu, acum vorbim din ce în ce mai mult despre o regandire a însăşi noţiunii de guvernare, respect pentru oameni, drepturi economice, sociale şi politice reale. Majoritatea celor care protestează în piaţă ştiu că aceste revendicări nu au nimic de-a face cu vreunul dintre posibilii politicieni sau partide politice din vârful ierarhiei. La fel cum ştiu că un protest paşnic, în care toată lumea ramane cuminte şi pleacă acasă cât mai devreme, de bună voie, nu este decât o nouă formă de manipulare. Aduşi la limită, oamenii nu pot lupta pentru o altă lume folosind exclusiv mijloacele omologate de puterea actuală.
Foto: Vlad Petri
Zilele acestea, oamenii au afişat bannere cu mesaje precum “Vrem libertate şi oportunitate, nu un alt fel de sclavie. Guvernare Populară”, “Noi suntem guvernul”, “Noi suntem baza. Fără noi nimic nu are sens.”, etc. Un bătrân îi spune unei reporteriţe că el de 20 de ani aşteaptă un moment ca să îşi transmită mesajul către populaţie şi căte politicieni, oricare ar fi aceştia.
Diverse “personalităţi” din mediul politic, de afaceri, universitar, etc., creditate ca lideri de opinie prin intermediul atenţiei din partea mass-media, discută despre “huliganii” care au spart câteva vitrine, au rupt bucăţi din asfalt şi au incendiat câteva bănci, tomberoane şi o maşină, injectând supradoze de frică şi oroare în oamenii care se uită la televizor. Mai discută şi despre cum această instabilitate politică le va afecta afacerile sau va afecta imaginea României în Europa. Însă, cei care sunt în stradă ştiu că nu de “huligani” le este frică sau de voalarea imaginii României, ci de jandarmii care îi înconjoară ofensiv, îi împing, îi insultă, îi saltă aleator şi îi bagă în dube sau îi bat în plină stradă. Şi le mai este frică şi de o nouă guvernare ca şi cele de până acum.
Cine ne protejeaza de jandarmi (de stat si privati) ?
Cuvântul violenţă este pe buzele tuturor formatorilor de opinie in discutiile despre protestele din Piaţa Universităţii. Însă majoritatea acestora pierd din vedere cateva momente :
- violenţa pura din ultimii 21 de ani ca si apanaj al puterii, al serviciilor de siguranta si aliatilor lor – începând cu mineriadele şi terminând cu Summitul Nato din 2008. Televiziunile fac un tam-tam pompieristic din faptul că un jandarm are capul spart, dar consemnează într-o manieră neutră şi calmă faptul că zeci de oameni au fost abuzaţi fizic de către jandarmi, în ultimele 4 zile. Iar noi, spectatorii, părem obişnuiţi cu acest discurs. Cum naiba am ajuns să fim atât de obişnuiţi cu abuzurile forţelor de ordine care cică sunt acolo să ne protejeze? De cine ne protejează? Sau mai bine zis, pe cine protejează? Cine ne protejeaza de ei ? De ce imaginea protestatarilor de toate vârstele cu ochii vineţi sau lovituri pe corp reprezintă un fapt cu care ne-am obisnuit în ultimele zile, în timp ce imaginea unui singur jandarm cu capul spart reprezintă o acţiune violentă a unor “huligani anarhişti”. Lupta “testoaselor ninja” înarmate şi baricadate din cap până în picioare cu oamenii simpli pe care îi pun cu faţa la pământ sau pe care îi lovesc cu bulane, pumni şi picioare este o luptă inegală. Inegalitatea de putere reprezintă violenţa.
- violenţa semi-cotidiană, mai puţin mediatizata, se aplica tuturor celor care încearcă să spună sau să facă ceva in sensul unei critici sociale globale (dincolo de jocurile electoraliste ale partidelor si personalităţilor politice) la adresa puterilor economice si politice actuale. Caci poziţionarea în afara circului politic reprezintă singura premisă pentru o schimbare socială autentica şi deci o ameninţare directa pentru clasa politică in continua reproducere. Sa ne amintim doar de intimidările din vara lui 2011 când câteva sute de oameni se strânseseră pe peluza din faţa Teatrului Naţional pentru a discuta despre probleme care ne privesc pe toţi, sub titulatura de “Democraţia Reală, Acum!”. Stând pe iarbă, în cerc, aceştia au fost imediat înconjuraţi de jandarmi care i-au legitimat cu forţa. Ca un zid negru ce îţi sufla în ceafă, jandarmii au ramas in piata până când oamenii s-au simtit intimidati şi au plecat. Zilele următoare – aceeaşi poveste, cu mult mai puţini oameni şi mai mulţi jandarmi, care te legitimau sub pretextul că arăţi dubios sau că ai călcat iarba. Apoi, Occupy Bucharest – legitimări forţate care s-au soldat cu amenzi neaşteptate de 500 RON pentru unii, interzicerea dreptului de a te mişca liber prin parc, îngrădirea spaţiilor în care ai dreptul să stai, dacă vrei să te exprimi. Ulterior, conferinţa care a lansat cele 5 zile de ocupare a facultăţii de istorie – oameni bruscaţi şi legitimaţi cu forţa la intrarea în clădirea facultăţii, o persoană săltată de pe scările facultăţii şi bătută cu echivalentul a câteva zile de spitalizare, oameni intimidaţi constant şi agresaţi pe tot parcursul primei seri de angajaţi ai unei firme de pază private, poliţişti comunitari şi jandarmi, pe care conducerea facultăţii şi a universităţii păreau că îi “tolerează”, deşi susţineau că nu ei i-au chemat şi nu le-au solicitat să recurgă la măsuri abuzive. Picătura chinezească a represiunii constante reprezintă violenţa.
- violenţa simbolică, mai dură decât cea fizică, este dată de lipsa drepturilor si îngrădirea accesului la spaţiul public, uneori chiar şi la cel privat (vizite ale poliţiştilor sub acoperire la domiciliu, telefoane suspecte, ascultarea convorbirilor, etc), prin legi scrise sau nescrise, aplicate de câinii de pază ai puterii, care se disociază de oamenii pe care îi privesc şi îi tratează ca pe nişte duşmani directi: indiferent că sunt studenţi, tineri, muncitori, pensionari, mame, copii, etc. A decide pentru mine, fără mine, înseamnă violenţă.
- violenţa simbolică este însăşi mass-media românească care, cu foarte mici excepţii , denaturează evenimentele, prezentând în mare protestele din ultimele zile ca pe nişte manifestări ale unora, cu care unii simpatizează iar alţii nu, aducând în prim plan sintagme şi cuvinte gomflate precum: teroare, panică, frică, huligani, violenţă, “românii împotriva românilor”, “apel la calm”. Aceştia îşi canalizează spaţiile de emisie pe condamnarea violenţelor “huliganilor” de duminică seară şi pe demisia actualei puteri politice, fără însă a nuanţa sau a pune accent pe complexitatea vocilor sau a revendicărilor scrise sau scandate de protestatari. Denaturarea constantă şi cu intenţie a realităţii, în vederea dezinformării şi manipulării populaţiei reprezintă violenţa.
- violenţa este atitudinea faţă de oamenii de pe stradă, pe lângă care ne-am obişnuit să trecem nepăsători, aroganţi sau dispreţuitori. Violenţa este excluderea şi delegitimarea oamenilor lipsiţi de resurse. Violenţa este lupta din societatea în care trăim, în care există puţini câştigători şi mulţi pierzători. Violenţa este concurenţa acerbă dintre învingători şi învinşi. Violenţa este lipsa perspectivelor şi injustiţia socială. Violenta este intrarea în normalitate a tuturor acestor lucruri – obişnuinţa noastră cu ele. Violenţa este sistemul capitalist în care piaţa dictează politicul şi socialul. Violenţa este lumea în care trăim acum.
Foto:Vlad Petri
În acest nou cadru de revendicări publice, să ne vedem în mulţime în cât mai multe zile/nopţi şi cu cât mai mult entuziasm. Pentru că din aceste zile nimeni nu va ieşi la fel cum a intrat. O adunare publica fireasca a cetatenilor din cele mai diverse categorii si generatii, incercuita de cordoanele militarizate ale puterii, asa cum rareori s-a mai intamplat in ultimul timp, este un bun prilej pentru dezbaterea, reevaluarea si redefinirea unor notiuni precum puterea, statul, politica, violenta, democratia, egalitatea, libertatea.
În solidaritate cu oamenii săltaţi, bătuţi şi terorizaţi de jandarmi, cu cei care au stat zile în şir în piaţă, cu cei care cred că o schimbare socială este posibilă, cu cei care cred că această schimbare nu poate veni decât de la oameni obisnuiti, cu cei care cred în autodeterminare, ne vedem în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în toate celelalte pieţe din ţară.