Pe 7 noiembrie 2012, parlamentul grec a votat, cu o majoritate de numai câteva voturi, în favoarea celui de-al treilea Memorandum, care anticipează alte măsuri drastice de austeritate, ce urmează să dea “lovitura de graţie” societăţii greceşti. Alte reduceri de salarii şi pensii, alături de creşteri drastice ale impozitelor pe venit şi proprietate cu efecte retroactive vor adânci recesiunea şi vor accentua şomajul din Grecia fără a reduce cu nimic din datorii. Pe 11 noiembrie, parlamentul a votat şi a adoptat bugetul pe 2013, ce implementează al treilea Memorandum. Alegerile din iunie au adus la putere partidul conservator Noua Democraţie, care, împreună cu rămăşiţele PASOK-ului şi cu partidul de stânga moderată DIMAR (Stânga Democrată) a reuşit să creeze un guvern de coaliţie. Partidul Noua Democraţie a candidat cu sloganuri de tipul “Votaţi cu noi sau va fi haos; vom renegocia memorandurile şi nu vor mai fi alte tăieri de pensii şi salarii,” şi alte minciuni asemănătoare. În acelaşi timp, guvernele europene ameninţau Grecia că dacă nu votează pentruNoua Democraţie,vafi dată afară din zona euro. Partidul care se opunea Acordurilor (Memorandumurilor), SYRIZA, a ieşit pe locul doi. Grecii s-au dus la urne în această atmosferă de presiuni extreme. Pentru adoptarea acestor măsuri, guvernul grec aşteaptă de la Uniune un ajutor de 31,5 miliarde de euro. Fără nicio îndoială că aceşti bani vor ajunge la creditori, nu la poporul grec.
Voturile de pe 7 şi 11 noiembrie s-au desfăşurat în condiţii de maximă securitate. Clădirea parlamentului a fost înconjurată de cordoane de poliţişti înarmaţi, accesul demonstranţilor a fost interzis, iar pe data de 7, mulţimea strânsă în faţa parlamentului a fost împrăştiată în repetate rânduri cu bastoane şi gaze lacrimogene. Legea adoptată pe 7 noiembrie încalcă prevederile constituţiei, lucru confirmat de două dintre cele mai înalte curţi ale ţării, Areios Pagos şi Curtea de Conturi. Un fost ministru grec şi actual membru al parlamentului a declarat la o televiziune în ajunul votului că: “evident că aceste măsuri sunt neconstituţionale, dar trebuie să votăm pentru ele.” Prin cele afirmate, respectivul parlamentar şi-a încălcat jurământul făcut de a “respecta constituţia.”
Uniunea Europeană, proaspăt câştigătoare a Premiului Nobel pentru Pace, a salutat decizia prin care parlamentul grec adopta măsurile pe care i le impusese, măsuri ce vor destrăma structura societăţii greceşti, adâncind şi mai mult ţara în recesiune. În Grecia nu mai există democraţie. Ziaristul grec Kostas Baxevanis, redactorul revistei HOT DOC, care a publicat lista secretă cu grecii care au conturi în Elveţia, a fost hărţuit de poliţia secretă în propria casă şi apoi arestat, sub acuzaţia de a fi încălcat legea protecţiei datelor personale. Din fericire, justiţia greacă l-a achitat. Mulţi alţi jurnalişti care se opun politicilor actualului guvern au fost hărţuiţi în acelaşi fel, ajungând să primească ordine “de sus” despre ce pot şi ce nu pot scrie. Un alt ziarist care transmitea festivităţile de la Salonic, de pe 28 octombrie, a fost concediat de la televiziunea naţională pentru că a arătat cum cei prezenţi îl huiduiau pe primul-ministru. Iar acesta este un stat-membru al Uniunii Europene!
Adevărul este că, din punct de vedere fiscal, nu există nicio diferenţă între Grecia de azi şi cea din timpul Imperiului Otoman. Numai că atunci capetele cădeau mult mai uşor. In Mytilene, unui bărbat care datora 990 de euro impozit i-a fost confiscată casa în valoare de 100.000 de euro. Concetăţenii lui s-au revoltat şi au împiedicat autorităţile să-i confişte casa. Unul dintre motivele pentru care grecii s-au răsculat împotriva otomanilor a fost tocmai greutatea birurilor impuse. Cea mai mare parte a grecilor nu mai poate plăti taxele care-i sunt cerute. Oamenii ajung să se împrumute la banci ca să-şi plătească impozitele.
Deci, ce se poate întâmpla acum? Numai două lucruri se pot întâmpla. Fie grecii se hotărăsc să pornească o mişcare de nesupunere civilă în masă şi refuză să plătească nişte impozite neconstituţionale şi care nu sunt corelate cu veniturile, ignorând, în general, orice solicitare venită din partea guvernului, fie începe lupta armată. Cetăţenii au început deja să se înarmeze pentru a-şi proteja proprietăţile de hoţi şi mulţi au început să spună că singurul lucru care ar mai putea convinge guvernul să-şi schimbe politica ar fi ameninţarea cu violenţa şi folosirea armelor. Şi, odată cu confiscarea proprietăţilor, e foarte probabil să aibă loc şi astfel de evenimente. Fireşte că asemenea acte sunt condamnabile, dar la fel de condamnabile sunt şi încălcarea constituţiei şi furtul de stat. Dacă Uniunea, cu premiul său Nobel pentru Pace cu tot, ar dori să evite un război civil în Grecia, tot ce-ar trebui să facă ar fi să anuleze datoriile Greciei, ceea ce ar constitui şi un imbold pentru dezvoltare.
În raportul său anual, FMI-ul recunoaşte a fi calculat greşit rata de recesiune a 28 de ţări, printre care şi Grecia. Acest fapt a dus la adoptarea unor politici greşite, lucru recunoscut şi de reprezentantul FMI-ului în Troika. Răul făcut Greciei şi poporului său a fost imens, dar bineînţeles că guvernul n-a reacţionat în niciun fel şi n-a cerut reducerea acestor pagube din totalul datoriei şi nici înlocuirea reprezentantului FMI din Troika.
Uniunea Europeană ar trebui să-şi aducă aminte că tocmai grecii au fost cei care au pornit revoluţia împotriva Imperiului Otoman în 1821, o revoluţie care, împotriva oricăror aşteptări, s-a sfârşit cu naşterea statului grec, fiind copiată de nenumărate alte ţări, care şi-au obţinut astfel independenţa. Dacă Uniunea insistă să urmeze această politică dezastruoasă, n-ar trebui să se mire când Grecia va începe o nouă revoluţie, care se va întinde ca focul la celelalte ţări mediteraneene ale Uniunii. De această dată, însă, revoluţia va fi îndreptată împotriva Uniunii Europene însăşi.